Morții-Vii: Apocalipsa (În curs de editare)

Capitolul 6 - Încă o zi din Apocalipsă

S-a făcut dimineață și eu stăteam într-un colț al camerei și mă gândeam la un plan de a scăpa de zombie, dar nu-mi venea nici o idee..

După vreo jumătate de oră se trezește și Andreea și vine lângă mine să mă întrebe dacă sunt bine și, apoi am început amândoi să facem un plan.

Tot ce aveam era ideea de a verifica zona și să fugim spre un alt loc mai sigur unde să ne construim un fel de bază..

- 'Neața!, zice Răzvan.

- 'Neața!

- 'Neața!

Pe la jumatea zilei, după ce am pus la punct câteva lucruri, eram cât de cât pregătiți să plecăm. Trebuia să traversăm tot orașul spre o clădire care, speram noi, să fie mai sigură. Deocamdată era liniște în zonă, dar surprizele ne așteptau la orice pas și nu ne permiteam să facem greșeli.

Mergând noi prin oraș, Andreea vede un magazin de unde mai puteam lua câte ceva de mâncare și apă. După încă vreo jumate de oră, norocul ne surâde și îmi atrage privirea un magazin puțin mai ciudat, așa că merg să verific, iar înăuntru găsesc și ceva arme.. un pistol, un arc cu câteva săgeți și un cuțit destul de mare, ne erau de folos deocamdată, așa că ne-am continuat drumul spre marginea orașului.

Amicul meu Răzvan rămâne în urmă să cerceteze puțin zona, iar noi înaintăm ușor, dar nu după mult timp se aud strigăte.. era Răzvan înconjurat de 4-5 zombie.. cuțitul îl scăpase pe jos și nu avea șanse să scape. Am inceput să alergăm să-l salvăm, dar Andreea se împiedică și, în spatele ei apar ca din senin 2 "morți vii", iar eu rămăsesem la mijloc cu o singură întrebare "Pe cine salvez, pe cel mai bun prieten sau pe fata pe care abia o cunosc?"... Pericolul creștea pentru amândoi, iar eu nu știam ce să fac.. După câteva secunde mi-am amintit ca ei sunt atrași de zgomot așa că, am început să alerg în altă direcție și să strig cât mă țineau plămânii, cu speranța că zombii o să vină după mine.

Ideea părea bună, mai ales ca acele "creaturi" începuse să alerge după mine, dar situația a devenit mai nasoală atunci când am observat că am atras după mine și mai mulți.. Acum alergam să-mi salvez viața, după ce le-am salvat-o pe a lor.. Aveam pistolul la mine, doar cu un singur încărcător de rezervă.. Mă uitam în spate și trăgeam în ei, dar veneau din ce în ce mai mulți și eram sigur că nu o să scap...

Câteva secunde mai târziu oprește în fața mea o mașină, aproape să mă izbească.. La volan era un bărbat, undeva la vreo 35-40 de ani, cred, care îmi zice să urc repede în mașină. Nici nu am stat pe gânduri și am urcat.

- Hei, ești bine?, mă întreabă bărbatul.

- Umm, daa, sunt bine. Mulțumesc!.. Dar probabil că prietenii mei sunt încă în pericol..

- Îi poți lua și pe ei? Te rog!

- Desigur! Doar să-mi spui unde sunt ei...

Imediat ce i-am zis unde trebuie să ajungem, am și plecat după ei.. Pe drum îmi zice că pe el îl cheamă David și că, și-a pierdut oamenii cu care era.

Am ajuns la Răzvan și Andreea și după ce i-am luat în mașina, am plecat împreună cu David spre acea clădire unde urma să ne stabilim "baza" pentru următoarele zile..

Ajunși acolo, constat că nu era ceea ce credeam și că nu era deloc sigur, locul fiind plin de zombie care ne-au ieșit în cale fioroși, să ne atace, așa că a trebuit să-i dăm viteză spre alt loc... Eram deja pe drum de 3-4 ore și încă nu găsisem nimic, iar rezervorul mașinii începea să se golească.. După încă vreo oră am ajuns lângă un fel de școală mai veche care avea și gratii la geamurile de jos.. Era locul de care aveam nevoie.

Eu și David am coborât din mașină să vedem dacă e sigură zona. A trebuit să omorâm câțiva să eliberăm zona.. Să îi omor devenise deja distracție.

Ne-am întors la mașină după cei doi și apoi am intrat cu ei în noua "casă", în timp de noul nostru prieten parca mașina.

Obosiți fiind, am hotărât să dormim, ca ziua următoare să incepem să fortificăm cladirea.. Toți dormeau, doar eu nu reușeam să adorm, fiind îngrijorat de ce s-ar putea intâmpla mâine sau că am putea fi atacați chiar și atunci noaptea.. M-am dus la geam și m-am uitat în jur.. Liniște.. Dar totuși am ales să stau de pază până dimineață, asta până am adormit și eu lângă geam..

Mă trezesc spre dimineață, ceilalți încă dorm.. Mă uit din nou pe geam și, în fața mea, la vreo 50 de metri erau câteva zeci de zombie, mai mulți decât văzusem până acum.. Si, părea că vin spre noi.. Mă uitam speriat la ei când mi-am dat seama că nu mai avem armele ce le găsisem și, deocamdată, nici altceva cu ce am putea să luptăm cu ei..

Îmi tot repetam în gând că nu o să-și dea seama că suntem în clădire, dar câțiva se uită în direcția mea și încep să se apropie..

(...)

___________________________________________________________

Să fie și puțin suspans, de aici o să continui în urmatorul capitol. Spor la citit și o seară frumoasă! :D

-----------------------------------------------------------------------------------------------