Morții-Vii: Apocalipsa (În curs de editare)

Capitolul 3 - Începutul

După un somn odihnitor, mă trezesc din nou pe la 11, dar de data asta nu mă mai ridic din pat să văd cum e afară, ci pur și simplu îmi iau telefonul în mână și încep să mă joc.
După vreo oră, văzând că e prea multă liniște în casă, mă ridic din pat și cobor la bucătărie să văd ce se întâmplă. Ajuns acolo, observ că nu e nimeni așa că încep să îi strig pe ai mei, asta doar pentru că îmi era foame...

- Mamăăă!

- Tatăăă!

Mai strig de câteva ori, dar nu răspunde nimeni așa că merg singur și caut mâncare prin frigider, dar găsesc doar 2 sandwich-uri.
Termin de mâncat și apoi merg în camera fericit, cu gândul că imediat merg la fotbal cu băieții.

Mă îmbrac, iar în timp ce cobor din cameră încerc să îl sun pe Răzvan, dar nu-mi răspunde - "pff, lasă că merg la el și îl strig să iasă" - ma gândeam eu.
Ajung la ușă, o deschid și ies afară din casă, dar rămân surprins să văd că nu era nici urmă de soare... Cerul era aproape plin de nori și se simțea o adiere rece ca de gheață.
Ma uit puțin în jur, dar totul pare să fie in regulă, așa că plec spre casă lui Răzvan.

În timp ce mergeam spre el, încerc să o sun pe Andreea, dar ea nu răspunde. Mai încerc de câteva ori, apoi telefonul nu mai suna deloc, ca și cum ar fi rămas fără baterie sau semnal...
Îngrijorat că s-ar fi întâmplat ceva rău, îl sun iar pe Răzvan și îi explic ce s-a întâmplat și că o să merg întâi pe la Andreea să văd dacă e bine.
Ajuns la ea, sun la ușă dar nu răspunde nimeni așa că mai insist câteva minute, dar fără nici un rezultat. Inima începuse să-mi bată tot mai tare și îmi făceam griji din ce în ce mai mult.
Încerc de câteva ori să o mai sun, dar telefonul nu suna...
După ce m-am mai uitat prin zonă și pe geam la casă, am pornit în grabă la Răzvan, cu gândul ca m-ar putea ajuta sa o găsesc...

După vreo 5 minute eram aproape de casa lui, când deodată văd pe cealaltă parte a străzii un om cu hainele rupte și plin de sânge care părea să fi fost atacat sau izbit de vreo mașină..

- Heii, ești bine? Ce ai pățit?!

- Ai nevoie de ajutor?

Dinspre acel om se auzeau doar niște sunete, ca un fel de mormăieli. De curiozitate mă apropii puțin de el și observ că avea ochii albi, fără pupilă. Nici nu reușesc să mă apropii foarte mult că acesta începe să vină spre mine, încercând parcă să alerge...
Se apropie mârâind destul de tare și părea agresiv, atunci m-am speriat și am început să fug spre casa lui Răzvan, uitându-mă din când în când în spate să văd dacă mă mai urmărește...

Ajuns în fața casei, merg la ușă și încep să il strig pe Răzvan, dar nu răspunde nimeni. Vreau să deschid ușa să intru, dar era încuiată. Mă uit în spate și vad că acel "om" era la vreo 10-15 metri de mine, atunci încep să strig și mai tare și observ că ușă se deschide, iar o mână mă trage înăuntru și încuie repede ușa.

Era Răzvan care părea mult mai speriat decât mine.

- Hei, ce ai pățit?, îl întreb eu.

- Păi, păiii...

- Calmează-te și spune-mi ce s-a întâmplat.

- OK, deci, acea creatură sinistră... m-a... m-a atacat și pe mine...

- Lasă, calmează-te acum... Important e că ai scăpat întreg, îi zic eu încercând să-l încurajez.

(...)