Trecut nedumerit

Capitol VI

-Încă odată!

-Christine, trebuie să te obosești!

-Heather eu știu că pot mai mult! Mai cronometrează-mă odată!

-Christine alergi cu 500 de metrii pe secundă!

-Eu știu că pot să alerg cu un kilometru pe secundă.

-Alergi mai repede decât un Ferrari! Ce vrei mai mult?

-Vreau să alerg cu un kilometru pe oră!

-Pe oră?

-ÎÎuu! Pe secundă!

-Hai taci și mulțumește-te cu atât.

-Dar trebuie să reușesc!

-Christine este imposibil.

-Tu doar cronometrează-mă.

-Bine căpoasă-o. Începi în 3, 2, 1, START!

Am alergat mai repede ca oricând, mi-am depășit punctul de întoarcere, am alergat până la porți și înapoi, un kilometru. Doamne să fi trecut doar o secundă!

-Te rog spune-mi că a trecut doar o secundă! Mai repede de atât nu pot.

-A trecut o secundă și zece sutimi.

-Hai du-te.... Nu te cred! Și zece sutimi?

-Da! E excelent! Un kilometru într-o secundă ...

-Și sece sutimi!

-Da...

-Din nou, știu că pot într-o secundă!

-Doamne Christine! Tocmai ai zis că mai bine de atât nu poți!

-Ba pot!

-Căpoasă-o!

-Căpoșenia e constructivă.

-Ce zodie ești?

-Berbec!

-E clară atunci. Niciodată nu o să dai înapoi de la această discuție.

-Vezi că ști!

-Da dar acum vei fi nevoită, chicoti ea.

-De ce ?

-Masa e gata, hai!

-Bine...

După masă m-am întâlnit iar cu cei doi criminali, oricum s-ar comporta e tot criminali îi voi numi. M-am întrecut la forță cu Michael și la viteză cu Thomas. Seara am căzut moartă de somn în pat.

Am deschis ochii și lângă mine era acea femeie îmbrăcată în alb, alături de doi băieți.

-Cine ești?

-Edith.

-Iar ei cine sunt?

-Doar niște copii, a căror speranță dăinuie prin altcineva.

-Cum adică prin altcineva? Doar nu sunt morți, am chicotit.

-Da sunt și la fel și eu!

Un fior m-a trecut pe șira spinării. Cum adică o fantomă? Pardon fantome?

-Și în cine au speranță?

-În tine!

-Cine sunt?

-Niște suflete bune blestemate, care au vrut să fie buni însă nu au reușit?

-Edward cu Robin?

-Nu.

-Atunci cine?

-Michael al meu și Thomas.

-Dar tot nu pricep! De ce trebuie să îi ajut? Teoretic acum nu mai omoară oameni.

-Uită-te la ei! Așa inofensivi și drăgălași, iar acum acele măști le acoperă puritatea. Tu trebuie să găsești o cale să scape de ele, doar așa se vor vindeca de această boală incurabilă. Ești la fel de impulsivă ca ei, poate chiar mai impulsivă, însă tu nu îți ascunzi comportamentul copilăresc și inofensivitatea din interiorul tău, ceea ce te salvează, ei și l-au ascuns-o.

-Și eu cum pot face asta, dacă mă antrenez să îmi controlez puterile? Cu ce mă ajută asta?

-În această lume sunt mai mulți criminali decât crezi tu. Și toți vor să te omoare cum te văd, înainte să descopere cine ești.

-Și cine sunt?

-Asta trebuie să afli tu.

-Cum fac asta?

-Caută în biblioteca din Texas, acolo vei găsi o carte în care vei descoperii niște lucruri pe care tu nu le ști despre tine.

-Cum ar fi? Te rog spune-mi.

-Eliza nu este sora ta vitregă, Edward și Robin nu sunt nepoții tăi. De aceea Michael nu te-a omorât fiindcă nu aveai nicio legătură cu familia lui.

-Ce treabă are asta cu familia lui?

-Michael a făcut tot posibilul să își omoare familia și pe cei care i-au stat în cale,toate din vina mea. Dacă nu m-aș fi sinucis, acum nu s-ar fi întâmplat toate aceste. Îmi pare rău. Dar acum sunt aici ca să te ajut să îndrepți totul.

-Tu ce ai fost pentru el?

-Mama lui!

M-am apropiat de ea ca să o iau în brațe însă m-a împins înapoi. M-am trezit în pat, era 2 noaptea, se pare că totul a fost un vis, dar părea așa real. Am aprins lampa, iar pe birou am găsit un bilețel unde scria: „Trebuie să mergi la biblioteca din Texas!".