Trecut nedumerit

Capitol II

Când m-am uitat în spate l-am văzut pe Robin în brațele lui Michael Myers. Fata m-a apucat de mână iar pe Edward l-a luat în brațe și ne-a dus în mașină obligat. A pornit motorul și a călcat accelerația cât de tare a putut.

-Unde mergem?

-La ferma familiei mele din Texas, acolo vei fi în siguranță.

-Și cum ai vrea tu să ajungi în Texas?

-Ai răbdare, acum odihnește-te iar atunci când te vei trezi vei fi acolo.

-Dar...

Nu am apucat să termin bine propoziția și m-am scufundat într-un somn adânc. Când m-am trezit mă aflam într-o cameră, pe o canapea de catifea. Camera era luminată de un candelabru cu lumânări, încă era noapte, cum am ajuns așa repede aici? Când m-am ridicat aveam o amețeală grozavă, abia am reușit să mă merg ținându-mă de pereți și de mobilă. Am coborât scările cu greutate și am ajuns într-o încăpere largă luminată de un televizor aprins, iar într-un fotoliu stătea o femeie îmbrăcată în alb, părea tânără la față, însă părul alb te deruta puțin.

-Vino fata mea! Îți înțeleg neliniștea și frica! Avea o voce catifelată și mămoasă, dar în același timp înfricoșătoare.

-Unde este Edward?

-Este în siguranță nu te teme ei nu te vor pe tine, îl vor pe el?

-Cum adică îl vor pe el? Și care ei?

-Fata mea, se apropia de mine, tu ești cheia! Cu ajutorul tău ei vor fi mai buni! Tu ai ceva special, încântător și neobișnuit care îi face să nu simtă nevoia să te omoare, chiar dacă nu ești din familia lor.

-Acești ei, unt familia fetei?

-Nu... ei sunt altcineva, fata este doar rudă cu unul dintre ei?

-Sunt bărbați?

-Vei afla la timpul potrivit!

-Și Edward? Cum adică pe el îl vor?

-Tu ști cine e tatăl lui?

-Eliza mi-a spus că este Batman, dar nu am crezut-o.

-Fiindcă nu este adevărat. Nu Batman este tatăl lui, acesta a fost doar un răspuns aleatoriu pentru a scăpa de tine. Ea știa că dacă îți va spune adevărul nu vei intenționa niciodată să îi iei în grijă copii, chiar dacă Robin nu are nicio vină.

-De unde ști atâtea despre familia mea?

-Draga mea știu mai multe despre ea decât tine, crede-mă.

-Și cine e tatăl lui Edward atunci?

-Asta vei afla singură.

-De ce?

-Pentru că dacă ți-aș spune ai pleca de aici cu el și ar fi mai rău pentru amândoi, nici nu trebuia să vorbesc cu tine despre asta.

-Dar vreau să știu mai multe!

-Trebuie doar să ai răbdare!

-Asta e problema, eu nu am răbdare.

-Atunci vei învăța să ai.

Se auzi o ușă, iar femeia a dispărut, în spatele meu a apărut fata care m-a adus aici.

-Ce faci aici? Și cum te-ai ridicat din pat?

-De ce ne-ai adus aici?

-Așa este mai bine pentru amândoi.

-Edward unde este?

-Sus, doarme spre deosebire de tine.

-Unde sus?

-Cum urci scările prima camera la dreapta.

-Ok...

Am ales să nu îi spun nimic despre femeia de dinainte sau despre discuția pe care am avut-o. Am plecat să văd ce face Edward. Când am intrat l-am văzut pe el, iar la picioarele acestuia stătea o femeie, care părea însărcinată.

-Aa.. Cristine intră! Doarme așa de frumos!

Se uita atentă la el și îl examina în timp ce își punea mâinile în jurul burții.

-În curând o să fiu și eu mămică, abia aștept să îl țin în brațe!

-Este băiat?

-Da, un băiat pofticios! A chicotit.

-Ști de ce am fost aduși aici?

-Ca să fii în siguranță.

-Păi și Edward?

-Fiecare făptură are o soartă, unii au fost născuți buni, alții răi, unii norocoși alții ghinioniști. Tu ești o persoană bună și norocoasă, el este o persoană... să zicem ghinionistă.

-Și rea, nu-i așa?

-Fiecare e trimis cu un scop pe pământ.

-Da, dar fiecare are dreptul la viață.

-Ai dreptate. Însă unii oameni sunt înzestrați cu dorința de a ucide încă de la naștere, infuzați cu o formă distilată și pură a răului, aceștia nu au nicio problemă cu lucrurile care provoacă rău altora, dar chiar și viața poate să fie grea pentru cei cu mintea plină de sânge.

-Edward nu este așa!

-Atunci de ce și-a omorât fratele?

-A spus că la pus cineva.

-Mulți criminali zic asta ca să se scuze, nu poți ști ce gândește cu adevărat, această inofensivitate este o mască, care te înșeală mereu. Pentru a preveni răul trebuie să îl omorâm de mic, cât mai putem.