Trecut nedumerit

Capitolul VII

Dimineața am luat mașina lui Heather și am plecat la bibliotecă și am căutat în arhivă. Acolo am găsit tot arborele geanealogic al familiei Elizei, toate rudele mele erau acolo mai puțin eu. Ea de fapt nu avea nicio soră naturală și nici vitregă. Edith a avut dreptate, eu nu eram rudă cu ei și de aceea nu m-a omorât Michael.

Mi-am căutat numele însă nu era nicăieri. Se pare că nici propriul nume nu îl știu. Am răsfoit cărțile din bibliotecă despre istorie, și am văzut o imagine cu mine, iar sub ea era scris „Ahina Nadar" iar pe pagina următoare scria: „Prințesa pierdută a tărâmului Gorm, aflat într-un univers pararel. Se spune că cei care ajung acolo, acolo mor. Poarta către acest tărâm apare la 12:00 noaptea, în jurul unui cuib de șerpi. Inițial aceată poartă putea fi găsită cu ușurință și în alt loc mult mai frumos, până când lumea s-a înrăutățit, iar Adina, soția regelui Nadar a dat naștere unei fetițe încântătoare pe care au numit-o Ahina. Această fetiță avea puteri supranaturale, nemaiîntâlnite asemenea mamei ei, însă puterile Ahinei erau mult mai mărețe. La frageda vârstă de trei ani aceasta știa toate mișcările de luptă posibile, putea controla cele cinci elemente (apă, foc, aer, natură și pământ), era cea mai rapidă ființă de pe pământ și cea mai puternică. Însă cea mai puternică putere a ei era telekinezia. Din păcate avea un viitor tragic, vrăjitorul familiei i-a prezis dispariția acesteia în lumea noastră, integrându-se printre noi, dar și apariția ei, la vârsta de 19 ani.

Mi s-a părut foarte interesantă carrtea și am luat-o acasă. Povestea aceasta era atât de încâlcită și la fel de captivantă. Iar acea poză cu fetița, era la fel ca mine când eram mică, iar pozele cu părinții ei mi se păreau foarte cunoscute.

Acasă, m-au așteptat alte ore de muncă și exersat. Seara după ce am mâncat am hotărât să o întreb pe Elena de Gorm și de prințesa Ahina.

-Tărâmul Gorm zici? Mi se pare cunoscut. A da! Se ajunge la el printr-un portal nu-i așa Christine?

-Da, Elena.

-Îmi aduc aminte de parcă aș fi fost ieri, când am mers ultima dată acolo, vrăjitorul Melchiol, i-a zis regelui despre viitorul prințesei Ahina.

-Și ce i-a spus?

-Prințesa va dispărea într-o noapte, în lumea noastră și se va întoarce doar la 19 ani, când v-a afla tot adevărul. Era așa de frumoasă, semeni foarte mult cu ea și ai aceeași vârstă cu ea. Oricum, după acea seară, regele a fost ruinat și a dat toți oamenii afară din regat, iar poarta a împrejmuit-o cu șerpi și a făcut-o să apară doar noaptea.

-Dar cu ce scop?

-Prințesei îi este frică de șerpi și de întuneric, așa că niciodată nu ar fi îndrăznit să părăsească Gormul.

-Dar tot a dispărut.

-Da. A fost luată de o hoață din lumea noastră și a crescut-o ca pe fiica ei.

Mai multe nu știu despre acest subiect.

-Bine mulțumesc Elena.

-Tu semeni foarte mult cu ea și la aspect și la comportament. Mereu mi-am dorit să o mai văd, i-am fost bonă doi ani, pe atunci Thomas avea 7 ani, deja începuse să omoare oameni. Îmi zicea că atunci când o să fie mare o să îl facă pe Thomas să nu omoare oameni și o să facă asta cu toți criminalii.

-Crezi că eu sunt ea?

-Sincer... da, mereu am crezut asta și de aceea am încercat să mă comport cu tine de parcă ai fi copilul meu și din clipa în care te-am văzut m-am gândit la Ahina.

Din toate a ceste discuții am înțeles ceva foarte clar. Ahina a existat, Gorm a existat și se poate ca eu să fi făcut parte din acel loc.