Trecut nedumerit

capitolul I

Eram în drum spre casă. Nepoții mei Robin și Edward erau la mine de o săptămână, mama lor tocmai murise, iar tatăl lor cine știe cine o fi. Sora mea vitregă, Eliza mi-a spus doar că Edward este fiul lui Batman, pe moment am crezut-o nebună. Ce tot vorbesc și acum o cred nebună, o cunoșteam doar de doi ani, ea a fost născută într-o închisoare din care nimeni nu putea evada. Ei bine ea a fost o excepție, fiind prima persoană care a reușit să evadeze, atunci era doar un copil. Dacă te uitai atent la noi două abia observi câteva asemănări. Eu sunt șatenă, ea blondă, eu am ochii căprui, ea albaștrii, ea avea fața ovală eu în formă de inimă, dacă mă gândesc mai bine singura asemănare dintre noi era că suntem fete.

Am parcat în fașa casei și l-am văzut pe Edward care stătea pe pragul ușii cu un cuțit în mână. Se uita atent a cuțitul plin de sânge. În ochii lui albaștrii se reflecta lumina lunii. Părul lui brunet era ud, scăldat în sânge.

Am rămas încremenită în fața lui, nici măcar nu mă observa, era prea distras de tenta roșiatică a sângelui care îi învăluia corpul. Mi-am scuturat capul și am realizat în ce situație sunt, nu era un coșmar era prezentul.

-Edward ce s-a întâmplat?

Nimic. L-am scuturat, tot nimic. Până când i-am luat cuțitul din mână, atunci parcă l-am scos din transă. Ochii i s-au umplut de lacrimi. L-am mai întrebat odată:

-Edward, ce s-a întâmplat?

-Nu a fost vina mea, el m-a obligat a spus că dacă o să îl înjunghi o să îmi placă, și... și... așa a fost. L-am înjunghiat o dată și iar și iar... m-am oprit doar când nu a mai suflat... bietul Robin... Nu am vrut mătușică crede-mă el m-a pus! Iartă-mă!

-Edward, ce s-a întâmplat cu Robin? Nu mai știam unde mă aflu e imposibil doar nu și-ar fi omorât propriul frate nu...

-L-am omorât!

-Nu! Edward cum ai putut? Robin!

Am fugit spre ușă ca să mă duc la el însă Edward m-a oprit.

-NU! El e încă acolo și o să te omoare și pe tine.

-Cine e acolo?

-El... omul în negru cu mască albă.

-Ce? Edward, debitezi!

-Ba nu, el m-a pus să îl omor, dacă nu îl omoram el ne omora pe toți. Și mi-a mai zis să aștept aici, că o să vină cineva.

-Edward ce e cu tine?

M-am îndreptat spre ușă, însă aceasta s-a închis, am încercat să o deschis însă era închisă.

-Ce naiba!

-Uite vine cineva mătușică!

-Ce?

Un camion se oprise în fața casei, iar din el a ieșit o fată brunetă cu ochii albaștrii, îngrijorată și agitată.

-Trebuie să veniți cu mine neapărat altfel o să muriți amândoi, vocea ei era foarte serioasă.

-Și dacă nu venim?

-Mătușică trebuie să mergem.

-Mătușică? Câți ani ai? m-a întrebat curioasă.

-19, nu întreba e o poveste lungă, și oricum nu o să venim cu tine.

Cred că dacă te uiți în spate, ți-ai schimba decizia.