Iubire De Vloggeri. [În Curs De Editare] Vol. 1

9. A plecat.

Perspectiva Andreei
O nouă zi. Ora 14:30, mă ridic din pat şi mă duc la baie. Văd uşa dormitorului lui Cristi și al Sarei deschisă şi o văd pe Sara făcându-şi bagajele. Intru în baie şi trântesc uşa după mine. Oh, nu mai suport! Îmi fac rutina şi mă îmbrac. Ies din baie și trântesc, again, uşa. Merg în dormitor şi îmi iau telefonul. Trântesc atât de tare ușa încât îl trezesc pe Vlad. Eh, nu-i bai, era şi cazul sa se trezească. Nu spun nimic şi mă încalț. Ies din apartament şi mă îndrept spre mall. Pe trecerea de pietoni era să mă calce o maşina dar nu-i bai, again. Intru în KFC şi mă așez la o masă. Comand o porție de cartofi prăjiți cu cașcaval pane şi o limonadă. Îmi vibrează telefonul. E un mesaj de la Sara.
"Îmi pare rău că te-am dezamăgit. Îmi pare rău că exist, știu, mama trebuia sa facă avort, dar asta-s eu. Înțelege-mă şi pe mine, nu mai pot sta aici, lasă-mă să stau măcar câteva luni în Paris, să învăț să prețuiesc ce e al meu și să nu mai îmi fure nimeni ceea ce îmi aparține. Poate te bucuri că ai scăpat de mine, poate eşti fericită, poate acum te-ai dus să sărbătorești plecarea mea, dar mă voi întoarce, îți promit. Te iubesc, nu uita asta!
După care i-am trimis înapoi.
"Nu mie îmi faci rău, ci ție. Nu eu pierd, tu pierzi. Gândeşte-te că ai lăsat în urmă un suflet sfâșiat, ai frânt multe inimi cu plecarea ta, dar l-ai rănit pe Cristi. Nu l-am văzut niciodată pe el să sărute altă fată, doar pe tine și nu apreciezi asta. De ce pleci? Cu ce te ajută plecarea asta? Mai rău agravează starea, dar ți-am spus, nu eu pierd, ci tu şi faci ce vrei, te întorci când vrei dar pe mine m-ai dezamăgit enorm. Eu încă țin la tine, iar dacă vrei să pleci, un lucru vreau, SĂ AI GRIJĂ DE TINE!"
Şi nu mi-a mai răspuns. Am mâncat şi am plecat. Am văzut-o pe strada, căutând un taxi iar atunci, o lacrimă şi-a făcut apariția pe obrazul meu drept. Am fugit acasă. Când am intrat, Duțu al meu era în living făcând ture pe acolo și cu telefonul în mână, roşu la față şi cu pumnul stâng strâns. Upss, am dat de dracu. Închid uşor uşa dar nu fac nici doi paşi că începe circul de întrebări. Vreți sa asistați? Vi-l dau vouă acasă? Stați așa, e gratis, haideți, tine 2-3 ore morala asta...
-Unde naiba ai fost? De ce nu răspunzi la telefon? Unde ti-e telefonul? Îl ai în cur? De ce pleci de acasă fără să-mi spui? Mă înșeli? *mă întreabă el tipând*
-Ho, mă, ho că m-ai bombardat cu întrebări şi nu mai țipa că nu-s surdă. 1. Am fost sa mănânc, 2. Nu am avut semnal cred, 3. Aici e telefonul, *spun şi i-l arăt* 4. Telefonul nu are loc în cur, 5. Am fost să mănânc, vrei sa mergi cu mine și la toaletă? şi 6. Am vreun motiv ca să te înşel? Am fost să mănânc şi am văzut-o pe Sara, a plecat în Paris şi se va întoarce...cred, mi-a promis...
-Ce? A plecat? De ce? Și eu de ce nu ştiu nimic?
-Da, a plecat pentru ca l-a văzut pe Cristi sărutându-se cu Melania şi nu știu de ce nu ştii nimic, poate că tu ești puțin în trecut şi te aduc eu în prezent sau nuj.
-Haha, am uitat să râd...*spune el ironic*
-Bravo, de ce nu uiți mai des? *spun eu şi intru în living*
-Mă, ai chef de ceartă? Spune-mi dracu dacă ai, să te duc la nebuni sa te cerți cu ăia pe acolo...
-Aham...
-Dacă mai pleci odată de acasă fără să-mi spui, te bat. Cine știe ce ți se putea întâmpla? Poate te prindea unu' şi te viola, ce dracu? Mereu faci asta, mereu trebuie să-ți fac morala, ești mai rău ca un copil mic care dărâmă ceva intenționat...termină-te dracu cu plecările astea singura, ce ai, eşti nebună?
-Doamne, nu-mi aduc aminte să fi venit mama pe aici. Sa mor eu, ești mai ceva ca mama.
-Păi fata mea, eu nu vreau să ți se întâmple absolut nimic, dar văd ca ție puțin îți pasă.
-Dar pot să-mi port şi singură de grijă și...ahhhhhh, nu înțeleg de ce îmi bat capul cu tine, după ce ca sunt nervoasă, mai mă enervezi şi tu. Mai lasă-mă dracului în pace.
-Aha...
-CASĂ DE NEBUNI! *strig eu din cameră*
-LOCUIEŞTI ÎN CASA ASTA. *strigă el din living*
-MAI DU-TE DRACU! *strig eu din cameră şi încui uăa*
Frate, m-am săturat să vin acasă și sa prind o morală de 2 ore şi plictisitoare din care nu înțeleg nimic, parcă suntem în filme d-alea cu nebuni care violează fetele de pe străzi...Ferească Dumnezeu de nebuni ca ăştia, ce naiba sunt copil d-aia mic care nu ştie să îşi poarte singur de grijă? Dacă vrea îi pot spune toată Constanța pe derost si i-o arăt, nu sunt atât de proasta încât să nu știu pe unde o iau şi unde sunt nebuni. Deodată se aude o bătaie în uşă urmată de nişte strigate.
-Deschide uşa, ce dracu faci acolo? Ți-ai chemat iubitul și va f*teți? *strigă el din partea celălalt a uşii*
Nu că de data asta m-a enervat.
Deschid ușa şi palma mea dreaptă face contact cu obrazul lui stâng.
-Ești prost? Chiar atât de nesimțit eşti? Tu crezi că eu sunt ca altele? Ca alea care își iau doar muie și pleacă? Nu dau nume, da' ştii ce? Sunt doua categorii ale băieților, cea care băieții sunt nesimțiți şi nu au bun simț şi cea care băieții îsi iubesc iubitele şi nu aruncă cu reproșuri mai mult sa le enerveze iar tu, tu nu te încadrezi deloc în a doua categorie, nesimțitule! *spun eu și ies pe uşa cu lacrimi în ochi*
Mă arunc pe canapea şi încep să plâng. Cristi vine la mine.
-Sunt schimbați amândoi...*spune el privind în gol*
-D-da...*spun eu suspinând*
El mă ia în brațe şi îmi spune ca trebuie sa avem răbdare. Mă ridic şi fug în cameră. Îmi iau lama mea şi merg în baie. Îmi fac câteva tăieturi şi plâng.