"Dacă o atingea, nu putea să vorbească cu ea. Dacă o iubea, nu putea să plece. Dacă vorbea, nu putea să asculte. Dacă avea să se lupte împotriva acestui fapt, nu putea să câştige."
-Rhys
"-Ce ştii tu despre dragoste?
-Că trebuie...
Rhys se afla la granita Edenului, facând cinci pasi în stânga, apoi întorcându-se si facând alti zece pasi în dreapta si repetând acest mars la nesfârsit. Îmi aduce aminte de chimera pe care am prins-o cu multi ani în urma, care se învârtea în cusca, vesnic cautând o cale de iesire. Si exact ca acea chimera, Rhys întrerupe rutina pasilor sai ca sa se arunce în bariera Edenului, încercând sa treaca de aceasta. Lupta sa cu zidul de energie este grandioasa, impozanta, o pot chiar numi si dureroasa. Fulgere divine îi ataca trupul, încercând sa purifice coruptia ce i-a acaparat trupul, iar când nu pot, încearca sa îl respinga, numai ca acesta nu se da batut usor. În final, energia cereasca învinge, trimitându-l pe Rhys la pamânt, cu pielea bratelor sale pâna la coate înnegrita si scotând fum.
Idiotul o sa se omoare încercând sa ajunga la Ari'el care a fost smulsa de lânga sine de Michael si Chamuel. Stia ca profanul o va pata si ca Michael – în special – nu va accepta decaderea lui Ari'el pentru nimic în lume. Trebuia sa se astepte la asa ceva. El mai mult decât oricine altcineva stie ca fiecare actiune are consecintele sale.
Inspir aer adânc si îmi închid ochii, simtind mirosul specific al razboiului în atmosfera. Ochii negrii, ascunzând focul Iadului apar în jurul sau, mârâind nerabdatori ca îngerii sa îsi faca aparitia si sa îl goneasca pe generalul lor. Coltii ascutiti picura saliva, în vreme ce gheare mortale distrug pamântul de sub ele. Idiotul o sa creeze din nou un dezechilibru între noi si îngeri cu explozia sa. La fel ca si cel pe care eu l-am creat din lacomie cu multe milenii în urma. Iar o lume fara îngeri este o lume lipsita de distractie, lipsita de sare si piper. De scop si motivatie.
Eu stiu.
Eu am trait în lumea acea în care îngerii încercau sa îsi refaca numerele si si-au luat mâna de pe omenire. Nici un pic de provocare. Prea usor sa fi sedus de promisiunea falsa a puterii oferite de cei ce ajungeau sa creada în existenta ta. Iar acea credinta te transforma în ceva mai mult...
- Ar trebui sa pleci.
Îmi întorc capul spre cel care a vorbit, uimit o idee sa îl vad tocmai pe el stând atât de aproape de moartea sa – de mine.
- Ar trebui sa încetezi sa te implici, arunc plin de venin, dar acesta ma ignora, atentia-i fiind captata de altceva.
Rhys este învins, alegând sa stea întins acolo unde a cazut. Îmi vine greu sa cred ca renunta atât de usor, dar poate a realizat cât de inutil este sa îsi verse mânia pe o bariera impasibila.
- V-ati facut-o cu mâna voastra. Nimeni nu v-a îndrumat pasii sau a încercat sa va sopteasca la ureche, remarca indiferent.
Nu zic nimic, deoarece din acest punct de vedere are dreptate. Rhys, ca si mine, a luat deciziile care l-au adus în acest punct, în aceasta clipa. Nu ma asteptam la acest rezultat. Mi-as fi închipuit-o pe Ari'el moarta în bratele lui Rhys sau o lupta între acesta si Michael. Nicidecum acest rezultat.
Oftez, pregatit sa ma apropii de arhanghelul decazut si instabil, când ceva apare de partea cealalta a barierei Edenului. Îi arunc o privire companiei mele, însa expresia acestuia nu se schimba.
Forma încetosata paseste prin bariera, moment în care se sparge în bilioane de bucatele, tulburând oglinda clara a barierei, doar ca mai apoi sa se formeze de aceasta parte, dezvaluind imaginea divina a lui Ari'el. Aripile impecabile se întind în lateralul trupului seducator. Nici o pata nu distruge dentina desavârsita a penelor sale.
Rhys îi simte prezenta si îsi ridica privirea – arata ca un om care si-a petrecut ultima saptamâna în desert fara apa si mâncare, care tocmai îsi vede mântuirea în fata ochilor – ramânând uluit de prezenta ei în fata lui.
- Ari'el? Îl aud soptind, incredulitatea din vocea lui devenind aproape tangibila.
- Cine altcineva? Raspunde zâmbind si îngenuncheaza lânga Rhys, mâinile tremurânde apucându-i mâna dreapta si ducând-o la pieptul ei.
Nu exista cuvinte pentru ei. Nu au nevoie de ele pentru a-si exprima taria sentimentelor ce îi domina în aceste clipe.
- Daca vei crede în El, El va crede în tine, spune Valentin.
- El? Pufnesc. El nu are nimic d-aface cu asta. Tu. Tu ti-ai bagat nasul si i-ai ajutat, spun, aratând spre cei doi.
Un mic zâmbet apare pe chipul lui Valentin.
- El este cel care îmi îndreapta pasii, spune, ridicând din umeri.
Nu mai am chef sa vorbesc cu el si oricum am lipsit destul de mult timp de lânga ea. Trebuie sa ma întorc si sa îi tin companie. Sunt singurul pe care îl are. Singurul care îsi aminteste de ea.
- Timpul tau va veni Astaroth! Doar mai trebuie sa astepti putin, tipa Valentin dupa mine, dar refuz sa îi las cuvintele sa planteze samânta sperantei în viata mea.
Un cuplu imposibil si fericit este de-ajuns pentru o era întreaga. Un miracol creat din bunavointa lui Valentin este si asa prea mult.
- Timpul meu a trecut, mormai, îndepartându-ma.
Timpul meu este înlantuit de îngerul firav ce refuza sa se trezeasca. Cel care mi-a furat victoria cu un singur sarut. Victoria si inima ce nu stiam ca o am.
Mai arunc o privire catre Rhys care o îmbratiseaza pe Ari'el si le urez noroc în drumul ce îi asteapta, înainte sa dispar, întorcându-ma la cea care vesnic doarme si ma asteapta.
Sfârsit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
