Jocuri Sângeroase

Jaful din pădure

Mergeam toți trei printre copaci cu George în fața noastră, el cunoscând cel mai bine locul înspre care ne îndreptam. Frunzele stejarilor începeau ușor de tot să prindă o culoare gălbuie, urmând să se desprindă de crengi, căzând cel mai probabil la câțiva pași distanță de trunchiuri. Puteam să observ mai multe veverițe sărind de pe o creangă pe alta, cu gura plină de ghinde. Era un peisaj frumos, o amprentă pe care și-o lăsa toamna asupra naturii. George se opri deodată ducându-și la gură degetul arătător de la mâna dreaptă.
-Șșșt! Făcu acesta privindu-ne cu ochii holbați. E aici.
Și arătă mai apoi cu degetul undeva la vreo patruzeci de metri în dreapta noastră. Acolo se afla un băiat slăbănog cu ochelari, de vreo doisprezece ani, îndreptându-se probabil în același loc în care ne duceam și noi.
-El e. Șopti Dan. E Radu.
-Da, interveni și George. Se pare că și el ar mai trage două focuri din țigară. Stăm aici până pleacă. Nu le va lua pe toate. Nu are unde să le ducă.
Ne pitiserăm după copaci, privind la puștiul care se îndreaptă spre un stejar bătrân și gros cu o scorbură destul de mare în miezul trunchiului. Își strecură mâna înăuntru cotrobăind calm după ceva. Scoase de acolo un pachet de țigări pe care-l deschise și își duse una la gură. Dintr-un buzunar al pantalonilor scoase și o brichetă, aprinzându-și cu ea țigara în timp ce se așeză la trunchiul copacului, cu privirea ațintită spre șireturile adidașilor săi albi și destul de folosiți. Îl priveam curios cum trage fum după fum din țigară.
-Băieți! Șopti George tresărind. Mai vine cineva!
Îmi întoarsem privirea spre locul în care ne arăta cu degetul, văzând doi puști de vreo paisprezece ani, înalți și bine făcuți.
- Sunt frații Cămilă! Spuse în șoaptă Dan.
Probabil li se zicea așa din cauza faptului că mergeau mai tot timpul cocoșați, cum o făceau și acum.
-Se îndreaptă spre Radu, adaugă George. Cred că l-au mirosit.
Într-adevăr. Tocmai către el se îndreptau. Puștiul care își privea șireturile trăgând din Marlboro, își ridică imediat capul când le simții prezența celor doi urmăritori. Își ascunse repede țigara la spate, însă era prea târziu. Cei doi cocoșați se opriră în fața sa, discutând ceva destul de tăcut. Slăbănogul dădea tot timpul din cap, semn că încerca să nege faptul că ar mai avea și alte țigări. Unul din frați își scoase un cuțit din buzunar, iar celălalt îl ridică pe slăbănog în picioare cu forța, lipindu-l mai apoi de trunchiul stejarului, mâinile-i fiind încleștate de hanoracul acestuia. Cel care scoase cuțitul părea că îl mai întreabă o dată dacă are sau nu țigări la el, primind același gest de negație din partea slăbănogului.
-Dar de ce nu i le dă? Ar putea să-l ucidă pentru câteva pachete de țigări. Spuse George, fără să-și ia privirea de la cei trei.
  -Dă-le Radule,dă-le odată! Șopti Dan ușor panicat.
Acesta însă continua să nege din cap, încercând să-i descurajeze pe jefuitori. Cel care avea cuțitul se înfurie, ridicându-și bratul în aer și ducând obiectul ascuțit către gâtul victimei. Pe față i se întipărise groaza, însă continua neînduplecat să nege, riscându-și încă viața pentru țigări. Pierzându-și răbdarea și controlul, agresorul îi înfipse lama cuțitului în gât în timp ce îl ținea cu o mână la gură ca să nu poată urla. Slăbănogul încercă să se zbată disperat, însă celălalt continua să-l țină bine lipit de trunchiul copacului. Până la urmă începu să-și piardă cunoștința, căzând din picioare și prăbușindu-se aproape mort pe umărul drept. Cei doi îl priveau fără nicio expresie pe chip, ucigașul aplecându-se spre el și ștergându-și cuțitul în hanoracul muribundului. Celălalt descoperise pachetele de țigări din scorbură, arătându-le cu un zâmbet șters și fratelui său. Cei doi porniră mai apoi de unde veniseră, aruncând mereu priviri bănuitoare în stânga și-n dreapta. Abia după ce s-au depărtat de tot, ne-am ridicat îngroziți de la locurile noastre, începând să alergăm spre casă mâncând pământul.