Alpha Kaden

Capitolul 2

Când i-am apucat mâna am simțit fiori pe șira spinării.
Am tras-o afară din clasă și am mers împreună spre cantină.
-Kaden,poți să îmi dai drumul la mână. Îmi spune micuța cu o voce timidă.
M-am întors cu fața spre ea și am văzut ca este roșie în obrazi.Am rânjit văzând ce efect am asupra ei,și m-am aplecat spre fața ei.
-De ce micuțo?am întrebat-o.
-Nu sunt obișnuită ca cineva să mă țină de mână.imi răspunde la întrebare și se îmbujoreaza mai mult.

Dar o întrebare mă macină întruna și nu mai mă pot abține.
-Aime tu ai mai avut vrun iubit până acum?
-De ce mă întrebi?
-Văd ca ești foarte timidă lângă un băiat.
-Nu nu am mai avut vrun iubit până acum.imi spune și simt cum sar în sus de bucuri,asta înseamnă ca nimeni nu a atins-o,eu voi fi primul.
-Ok,hai ca am ajuns la cantină.spun și îi deschid ușa și ea intră prima și după eu.
Văd cu jumătate din fete se uita urât la ea pentru ca o țin de mână . Așa că o trag mai aproape de mine.Iar ea se uită surprinsă la mine și ochii ei mă întreabă de ce am făcut asta.
-Jumătate din fetele din sală se uită urât la noi,mai exact la tine.ii spun și ea rămân confuză.
-De ce să se uite urât la mine?
-Pentru ca stai lângă mine.
-Aha deci o e vina ta ca astea o să îmi face ultimul an de liceu un calvar.

Îmi spune indicată și face botic.Off doamne de ce mă chinui așa.

-Ești frumoasă când faci botic . îi spun și văd ca se înroșește mai rău.
-Taci.
Îmi spune și îmi dă cu pumnul în umăr.
-Bine micuțo nu te enerva pe mine.
-Nu sunt micuță.imi spune ofticată.
-Ba da nu vezi ca îmi ajungi abea la umăr.
-Dar tu nu vezi câtă paluga ești.
-Bine mă dau bătut, cu tine nu o scot pe nicăieri acum hai să luăm ceva să mâncăm ca nea venit rândul.
-Ok.e tot ce îmi mai zice și pleacă înaintea mea.

După ce ne luăm să mâncăm plecam spre o masă liberă și ne așezăm.Incepem sa vorbim despre lucruri pe care le-am făcut când eram mici.Dar când o intreb ceva despre părinți ei nu îmi răspunde.
-Aime de ce ocolești mereu întrebările despre părinți tai?
-Eu...a..eu nu am părinți.imi răspunde în șoaptă
-Îmi pare rău Aime nu trebuia să întreb. Îi spun când văd ca se întristează.
-Să nu îți para rău,te rog,nu suport mila.
-Nu este mila micuțo.ii spun și îmi pun mâna peste a ei și o strâng puțin, îi zâmbesc calm și ea îmi întoarce gestul.Acum să lăsăm lucrurile triste deoparte și să vorbim de talentele tale,ce talent ai?
-Păi mie îmi place sa desenez.
-Serios,ai vrun desen la tine?
-Da,vrei sa ti-l arăt?
-Mai întrebi normal ca vreau sa văd.
-Așteaptă puțin.spune și începe sa cotrobăie prin geantă și scoate un bloc de desen și îl deschide și mi-l pune în față.

-Wow,ce vrea sa însemne?
-Înseamnă ca în fiecare persoană există o fiară.imi explică.
-Ok,dar de ce un lup?
-Deoarece lupi sunt călăuzele viselor,ei mereu trăiesc în haită și sunt uniți.raman mut la descrierea ei.
Cred ca e figura persoană pe am auzit-o vorbind în așa fel de lupi.
-Nu ție frica de lupi?
-Nu.
-De ce?
-Când eram mică mă pierdusem în pădure iarna și era foarte frig,mai târziu se auzise un urlet de lup și am văzut un lup enorm care venea spre mine,am pășit în spate până m-am lovit de trunchiul unui copac,lupul a venit spre mine și și-a lăsat botul în jos și ma lins pe față parcă îndemânduma sa nu îmi fie frica,și l-am mângâiat după ureche și a mârâit,după care s-a lăsat în jos și mă îndemânat sa mă urc la el în spate și ăsta am și făcut,a început sa fuga prin pădure până la ieșirea ei,când ma lăsat jos ma lins din nou pe față și a fugit înapoi în pădure,iar de atunci nu l-am mai văzut.
-De ăsta nu ție frica de lupi?
-Da,el a fost călăuză mea în acea noapte.
Povestea ei e incredibilă,dar a zis un lup enorm,dacă era vârcolac.Poate o să-l recunosc dacă îmi dă mai multe detalii.Si este un el.
-Aime iți mai aduci aminte cum arată lupul?
-Da era destul de mare cam vreo 2 metri,avea blana negra strălucitoare și avea ochii roșu închis.

Cred ca o să cad,ea mă descris pe mine în formă mea de lup,dar nu poate fi eu.Doar dacă nu a fost Nitas lupul meu.Cand mai vreau să o intreb ceva se sună de intrare.O văd cu se ridică de la masă și îmi spune.
-Pa Kaden,ne mai vedem.
-Cu siguranță o sa ne mai vedem micuțo.Ii spun zâmbind.

După terminarea orelor merg spre mașină cu gașca lui papuc și plecam spre haită.Si știu când ajung o sa am destule întrebări de la băieți.Cand ajungem cobor din mașină și merg spre casă.

Încerc sa fug spre camera mea dar nu am destul noroc pentru ca băieți mă prind și începe calvarul.

-Ce vreți băieți?îi întreb în speranța că o să scap.
-Păi vrem sa știm cine e fata cu care ai stat la masă în loc sa vi lângă noi?
-Se numește Aime și este sufletul meu pereche.le răspund văzând ca nu am altă șansă să scap.
-Cum?țipă toți deodată.Ea este?
-Da ea este.spun și le arăt incheietura acolo unde numele ei este scris.
-Atunci felicitări, dar ea este om.
-Știu,dar asta nu contează,azi vorbeam despre lucrurile pe care le-am făcut când eram copii,iar ceva mă îngrijorat.
-Ce?mă întreabă Aiden
-Mi-a spus când era mică s-a pierdut în pădure iarna și eu lup enorm a salvat-o.le spun și rămân muți
-Lup enorm,adica un vârcolac.
-Da,iar când am întrebat-o dacă mai știe cum arată a zis ca da.
-Și cum arată lupul?
-Ma descris pe mine la perfecție în formă de lup.
-Dar nu are cum.
-Știu,chestia asta mă neliniște.
-Ok Kaden noi trebuie sa ne apucam de treabă dreptul tu trebuie sa mergi sa verifici fabrica.
-Bine.spun și mă ridic de pe canapea și merg spre ieșire.
Încep sa fug până la fabrică și intru în ea.Ma plimb puțin până simt o acea mireasmă de liliac.Ma duc după ea și o vad pe Aime cum stă și privește apusul.
-Hei.spun încet și ea tresare speriată și se întoarce cu fața spre mine și zâmbește.
-Hei ce faci aici?mă întrebă în timp ce mă așez aproprie de ea.
-Aici vin de când eram mic,este locul meu.ii spun și ea își lasă capul pe umărul meu.
-Imi pare rau dar de acum este locul meu.Imi spune şireata și rânjește pe sub mustăți.
-Micuțo de acum acesta va fi locul nostru.Ii spun și îi ridic bărbia spre mine.
-Al nostru.imi zimbeste timidă
-Doar al nostru.spun și mă aplec spre fața ei.Iar ea când vede intenția mea de a o sărută își ridică capul spre mine până când buzele noastre se ating timid.
Îmi pun mâna pe talia ei și o trag mai aproape de mine.Iar ea își pune mâinile în părul meu și îl strânge în pumni iar un geamăt îmi scapă printre buze.Se cunoaște ca nu a mai sărutat pe nimeni altcinevași sunt bucuros ca eu sunt primul care o îi gusta buzele.Buzele mele le frământă pe ale ei.Sarutul devine din ce în ce mai sălbatic, astfel încât eu sa ajung peste ea.Dar îmi dau seama ca vom ajunge prea departe așa ca mă despart din sărut și amândoi respirăm secadat.
-Ești a mea Aime.ii spun și îi zâmbesc.
-Dar tu ești al meu Kaden? Mă intreaba timidă
-Doar al tău micuțo. spun și o sărut cast pe buze.Nimeni nu ne va dasparti micuțo.continui și o privesc în ochi, și m-am aplecat spre fața ei.
-Vrei să fii a mea micuțo?
- Da vreau să fiu a ta.imi spune și mie îmi apare un zâmbet pe față și o trag în brațele mele și o sărut pe frunte și privim amândoi spre apus.

Hei toată lumea sper sa va placă și ne vedem la următorul capitol.
Mulțumesc lui OanaAngelica13 pentru copertă.Va astept parerile in comentari.Va pup si va iubesc.