Capitolul 3

446 35 15
                                    

Aime pov

Stăm de câteva ore așa,îmbrățișați,tot nu îmi vine să cred că am avut primul meu sărut.

-Kaden.spun și îi atrag atenția asupra mea.
-Da iubito.spune și mă sărută pe frunte.
-Poți să mă conduci până acasă?îl întreb.
-Desigur micuțo.imi răspunde zâmbind.

Se ridică de jos și îmi întinde mâna,îi apuc de mână și el mă trage și rapid în brațele lui și mă sărută pe frunte,coboară cu săruturile pe obraz până în colțul buzei mele.

Vrea să îmi facă în ciudă.Imi ocolești buzele și mă sărută pe nas,și îmi dă drumul vrând sa plece.

Dar îl prind de mână și îi simt rânjetul de pe față,îl întorc cu fața spre mine și îl sărut apăsat pe buze.Isi pune mâinile pe talia mea și mă trage mai aproape.

Îmi pun mâinile în părul lui și îl strâng în pumni obținând un geamăt gutural de la el . Își coboară mâinile spre fundul meu și mi-l strânge în palme.

Simt ca mor de rușine,niciodată nu am făcut așa ceva cu vrun băiat,  nu am ajuns în stadiul ăsta cu nimeni.

Îmi este frică atunci când va afla ce sunt va fugi de mine.Nu vreau sa mai fiu nevoită să mă mai ascund sau să fug ca să îmi salvez viața.

Deodată îmi simt coapsele prinse de o pereche de mâini mari și sunt săltată în brațele lui,eu înconjurând talia cu picioarele mele,scoțând un sunet de uimire dar îmi iese ca un geamăt.

Se mișcă și mă lipește brusc cu spatele de peretele fabrici,contactul peretelui cu spatele meu răsună în toată încăperea.

Buzele lui coboară cu săruturi pe gâtul meu spre clavicula, simt ceva tăios pe gât și mă departez repede.Cobor din brațele lui și îmi recapăt respirația.

-Mai bine am pleca.rup însfârşit liniștea asta.
-Hai micuțo,sa plecam.imi spune și mă apucă de mână până la ieșirea din fabrică.

După ceva vreme de zis povești și am depanat amintiri am ajuns la locuința mea.Eu stau la o garsoniera micuță dar e de ajuns pentru mine.

-Mersi ca mai adus Kaden.ii spun și îl pup pe obraz.
-A fost plăcerea mea sa ajut o domniță la ananghie.spune și face o plecăciune teatrală în fața mea.

Pufnesc în râs odată cu el.Ii zâmbesc și îl sărut pe obraz și vreau să mă întorc și sa dispar în mica mea căsuță.

Dar nemernicul are altă treabă cu mine.Ma prinde de mână și mă lipește de pieptul lui tare.Pare nemulțumit de ceva,și știu și de ce.
Pune un botic de cățeluș ploat și îmi spune pe un top supărat:
-Doar atât?
-Da.
Îi răspund zâmbind cald dar el da negativ din cap și își lipește buzele brutal de ale mele,căpătând un chiţăit surprins de la mine.
Îi răspund la sărut,puțin timid,dar peste puțin timp prind curaj și îl sărut mai apăsat.
Se dezlipește de mine când nevoia de aer e mare.Se uită în ochii mei și pot sa zic cu mâna pe inimă ca în ochii lui căprui văd numai iubire,admirație și fericire.
-Uite așa mai merge.spune și eu chicotesc.
-Ok.spun și îl sărut cast dar apăsat pe buze.
-Pa Kaden.spun și îi dau drumul la mână.
-Pa micuțo.imi zice și dispare în întunericul nopți.

Oftez și urc scările spre apartamentul meu.Intru și îmi las cheile pe masă alături de telefon.

Mă așez pe pervaz și privesc orașul.Ma gândesc la ce s-a petrecut azi și zâmbesc.Azi e cea mai frumoasă zi din viața mea.Dar frica este foarte mare,dacă atunci când îi voi spune adevărul cine sunt va fugi,mă va ura,mă va face un monstru sau va fi înțelegător și mă va iubi așa cum sunt.

Alpha KadenUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum