Alpha Kaden

Capitolul 5

Dimineață ma trezesc si vreau să mă ridic dar o mână mă trage înapoi,lovindu-ma de un piept tare.Imi ridic privirea si il văd pe Kaden cum doarme liniștit.

Mă eliberez din strânsoarea lui și merg la bucătărie să pregătesc ceva de mâncare,m-am hotărât sa fac niște cartofi la cuptor.

În timp ce curățăm cartofi simt două brațe cum mă cuprind de talie și niște sărutări pe gât.

-Lasa-ma sa îmi termin treaba.spun gâfâind de la săruturile lui.

Dar se pare ca nu vrea să înceteze urcând cu săruturile până în spatele urechi mele.

-Bine iubito.spune senzual și îmi da drumul și se pune la masă.

Este așa un copil.Cand va afla ce sunt oare cum va reactiona.Voi aștepta ca el să mărturisească primul.

Termin mâncarea si o așez pe masă.Mancam in liniște.Ceva îl frământă pe Kaden,vad asta in ochii lui.E ingrijorat de ceva.

Strâng masa si spăl vasele.Ma intorc și tresar când il vad pe Kaden in fața mea cu o privire foarte serioasă.

-Iub....vrea sa spună ceva dar este întrerupt de soneria telefonului lui.

Oftează si se îndreaptă spre telefon.Cand vede apelantul se încruntă si răspunde la apel.

-Da Aiden.spune serios.

Imi folosesc auzul pentru a auzi ce vorbesc.

-Kaden vino repede in haită,rogue vor să intre in teritoriu.spune Aiden foarte serios si alarmat in același timp.
-Ok o sa vin acum.inchide apelul si se intoarce spre mine.

-Iubito eu trebuie să plec.spune trist si imi mângâie obrazul.
-E ok Kaden.spun zâmbind și ma ridic pe varfuri si il sărut pe buze.

Îl conduc până la ușă,iar înainte sa plece mă sărută scurt.

-Ne vedem curând iubito.spune eu zâmbind șiret.

Aceste curând va fi foarte devreme iubitule.

-Bine Kaden.spun și închid ușa și merg până în cameră la mine.

Ma pun in fața oglinzi și mă transform în forma mea de....nici nu știu cum să o numesc.Este combinația mea de vrăjitoare și înger demon.Chipul foarte palid,parul întunecat ca noaptea,rochia lunga pana în pământ și aripile se zărește în fața mea.

Dar nu asta contează.Acum să mergem.

Mă îndrept spre balcon să verific dacă este cineva prin preajmă.Observ puțină lume așa ca mă preschimb în forma mea normală.

Mă întorc în cameră și simt un miros străin.E același miros ca al nenorociților care mi-a omorât părinți.

-Ce cauți aici?îl întreb când îi simt prezenta în spatele meu.

Mana lui îmi atinge gatul ușor și se apleacă spre urechea mea.

-Să nu crezi ca ai scăpat.zice și îmi îndreaptă o șuviță de păr.Acum iți știu punctul slab.

Cuvintele lui mă îngrozesc,îmi îndrept privirea spre el.Aceasi ochi nemiloși și cruzi ca atunci.

-Să nu cumva sa te atingi de el London.marai nervoasă.

Nu aș mai suporta sa mai pierd pe cineva iubit.

-Off micuțo dar eu nu o să îi fac nimic,spuse zâmbind și se aproprie de mine,tu o să îl îndepărtezi de tine când o să afle ce monstru ești.