Fotograful

Capitolul 2

"Vă rog să luați loc, domnule şi doamnă Miller", spune doctorul arătând spre scaunele aduse de asistente.

Paltonul roşu cu nasturi negri al mamei este pus în cuier împreună cu pălăria neagră luată la reducere de la New Yorker. Tocurile subțiri arătau la fiecare pas greutatea cu care mergea din cauza furiei pe care mi-o poartă, lucru văzut şi din privirea cu care mă străpunge. Bluza cu umerii goi care are ca model dungi groase orizontale albe şi negre este băgată în fusta neagră lungă până la genunchi ce îi evidențiază formele. Muşcatul buzei date cu un ruj roşu aprins reprezintă semnul ei de a arăta dezamăgirea, iar muşcăturile adânci dau dovadă de o dezamăgire completă. Ochii ei albaştri erau țintiți asupra mea, mai ales asupra părului care o deranjează profund. Plăcându-i culoarea blondă a părului său, este împotriva vopsirii şi văzându-mă cu atâtea nuanțe de culori în cap sigur se întreabă unde a greşit în formarea mea ca persoană.

Pe de altă parte, tata e relaxat şi bucuros că m-am trezit din somnul de o săptămână. Cu mâinile pe genuchi, stând ghebos şi cu geaca de culoare crem pe el, se uită mai mult la doctor decât la mine pentru aflarea analizelor făcute în decursul săptămânii.

"Unde e Carrie?", întreb eu curioasă de ce nu a venit sora mea să mă vadă.

"Vrea să vorbească separat cu tine", mă informează mama.

Doctorul îi înmânează fişele tatei arătându-i câteva lucruri încercuite.

"S-ar putea să stea în pat în jur de 8-10 luni fără să se mişte", ne anunță William.

Din fericire doar eu remarc tresăritul băiatului la aceste cuvinte. Hotărăşte să lase cartea pe pat şi să fie atent la conversația noastră. Îşi încrucişează brațele şi îşi înclină capul spre locul părinților situat la 2-3 metri de patul în care îmi voi petrece zilele următoarele luni.

"După aceea, când vei reuşi să îți mişti picioarele, vei face exerciții până vei reuşi să mergi. Durata perioadei depinde doar de voința ta.", continuă după o pauză de câteva secunde, apoi strigă pe cineva. "Ea va fi asistenta ta, domnişoara Katherine Cervone. Va avea grijă de tine atâr în stadiul paraliziei cât şi în cel al recuperării."

"Îmi poți spune Kate. Pe scurt te voi plimba în căruciorul cu rotile şi să mergi când va veni timpul", mă informează ea.

"Înțeleg...dar nu am nevoie de nimeni. Mă pot descurca singură"

Kate zâmbeşte, contrariu a ce fac ceilalți. Aparent ei dunt deranjați de ce am rostit, deşi nu pricep ce e atât de rău la o adolescentă ce îşi doreşte să se descurce pe cont propriu.

* * *

Nu ştiu cum a făcut, dar m-a convins să o primesc. Mi-a spus că "e o stagiară" şi că "îngrijirea mea ar fi o oportunitate ce ar ajuta-o să termine facultatea mai repede". Doctorul m-a citit şi a ştiut cum să pună problema, a văzut că sunt o persoană care nu vrea să facă probleme celorlalți, prin urmare care se descurcă singură. Deci am acceptat să fiu îngrijită de ea. Părinții nu au fost de acord cu o stagiară, ceea ce m-a tentat şi mai mult să o primesc ca "sclavă". Sincer aşa o văd. Nu înțeleg de ce cineva ar vrea să aibă grijă de un om non-stop şi să fie bătut mereu la cap timp de luni întregi. Dar cine sunt eu să judec? Are şi ea motivele ei cum le-am avut şi eu pe ale mele când am fugit. Oricum nu cred că aş fi acceptat pe cineva peste treizeci de ani, când începi să îmbătrâneşti şi nu mai vezi lumea cu aceeaşi perspectivă ca la douăzeci şi doi de ani, vârsta ei din câte am înțeles. Le-am spus că vreau să rămân singură cu ea, timp de câteva minute, cât să ne cunoaştem după care să vorbesc cu părinții. Singure dar şi cu băiatul acela care nu ştie ce e aia confidențialitate, începe să mă calce pe nervi. Am descoperit că avem destul de multe în comun. Amândouă ne asumăm riscuri şi luptăm pentru cauzele noastre, avem surori de aceeaşi vârstă, amândouă singure -poate pentru că e în penultimul an la facultate şi nu are timp de prieteni- . Cam atât am putut să discut cu ea într-un timp atât de scurt. Contrar doctorului, Kate se numeră printre singurii oameni ce lucrează în acest domeniu care arată bine în halatul de la spital. Poate e datorită părului roşcat natural şi a ochelarilor negri cam mari pentru fața ei, sau a feței stil Margot Robbie -actrița care a jucat-o pe Harley Quinn în Suicide Squad-.