The War ( Between us )

The harvest festival

                                                Anul  X747
                                      Imperiul Ishgar
                                      Capitala Kardia

    Lucy POV.

      Razele luminoase ale soarelui dau navala la mine in camera, printre draperiile intrdeschise, ca o armata pe campul de lupta... biine, rasuflu prelung... comparatia asta nu imi sta in fire, mai ales din motive obiective si din faptul ca urasc razboiul, tata imi spunea tot timpul... tata... un cuvant atat de dulce si plin de incarcatura emotionala pe care nu il voi mai putea spune nimanui vreodata... desi au trecut 3 saptamani de cand nu mai este, inca am viu in memorie momentul in care am deschis usa cameri sale si... si l-am gasit pe tata zacand fara suflare intr-o balta de sange...imi alung repede din gand imaginea infioratoare si sunt readusa inapoi in lumea reala de urarile ce se aud de afara.
    
    - Traiasca reginaaaa....
      Traiasca regina Lucyyy....
      Traiasca reginaaaa...

    Ma aflu in fata usii care deschide balconul care da in minunata curte din fata a palatului, plina cu flori care acum, era plina cu oameni, wow cata lume este aici....nu ma-si fi asteptat niciodata ca o asa multime sa vina si sa ma intampine pe mine, ma simpt incantata si  emotionata in acelasi timp...

    Nu m.am gandit nici o clipa ca oamenii tin la mine atat de mult....sunt regina deabia de doua luni si nu am apucat sa fac mare lucru, dupa ce a murit tatal meu am fost incoronata imediat dupa inmormantare, iar asta este prima mea aparitie in fata acestor oameni care ma striga regina lor.

    De fiecare data cand ma gandesc la tatal meu, simt cum ma doare in piept asa de tare incat am impresia ca si sufletul imi tremura, imi doresc sa fi fost aici cu mine, sa ma indeume si sa imi de-a sfaturi...
    
    Sunt regina unui imens Imperiu care a dainuit in putere de-a lungul anilor, dar degeaba ai avere si putere daca nu ai cu cine sa le imparti...

  - Majestate...ma striga buna mea prietena cu parul rosu ca sangele, Erza, este la fel de curajoasa pe cat este si o buna prietena.

  - Off...Erza nu imi mai spune majestate avem aceasi varsta...suntem prietene...si nu  apuc sa imi termin propozitia  ca sunt intrerupta de roscata

  - Stiu Lucy, dar azi este o zi mare....si tu trebuie sa iesi si sa spui doua vorbe poporului tau....zice in timp ce ma impinge afara pe balcon....eu ramanand stana de piatra, ce ar trebui sa zic ?

  - Ammm.....

    Ce mama naibii sa zic, mor de rusine, desi Erza stie asta foarte bine tot ma impinge la pieire...

  - Hai Lucy....curaj, imi sopteste Erza din dreapta mea

  - D-Dar Erza c- cum ma fac eu auzita in multimea asta ?? Eu nu sunt tata...

  - Nu-ti fa griji...o sa reusesti, zice ea plina de increderea care mie acum imi lipseste total

     Mai fac si ultimii pasi pana la balustrada balconului si arunc o privire dupa aceasta la multimea de oameni care isi indreapta privirile spre mine si spre surprinderea mea dintr-odata s-a facut liniste....wow chiar nu ma asteptam la asta....

     Cu ce ar trebui sa incep ?   Habar nu am....
  Imi dreg glasul si incep sa spun ce am in minte si in inima...

  - Daragii mei supusi....ma bucur nespus ca imi sunteti aici ...ca imi sunteti alaturi .....ca si regina sunt responsabila sa asigur bunastarea poporului meu....chiar daca trebuie sa trec prin ploaie sau vant, prin pulbere si foc... am sa fac tot posibilul sa imi respect promisiunile...si sa i-au decizile corecte pentru a va conduce asa cum se cuvine...