Scena crimei (*)

Capitolul 1

Capitolul 1

Să stai legat de un scaun cu cineva care îţi flutură un pistol prin faţă nu e chiar o privelişte frumoasă, aşa cum nu era ai pentru nefericitul care stătea în acele momente acolo. Se uita la atacatorul lui şi se gândea cât mai avea să îl tortureze. Sângele curgea siroaie, căzând pe podea cu un sunet înfundat, desprins parca dintr-un film, şi se mai gândea dacă mai avea ceva în el cât sa-l ţină în viaţa, măcar până vin ajutoare. La cât ţipase trebuia să îi vina cineva în ajutor, doar că el nu ştia că deja avea soarta pecetluită de un nebun care se plictisise în vacanta la munte.

 Crivatul bătea în obloanele cabanei, astupand orice strigat. Frigul intra în cameră, facand-ul să se simtă ai mai rău decât era. Văzând cum dârdie de frig 'psihopatul' îi aruncă o privire plină de dispreţ şi izbucni într-un râs sardonic. Era o privelişte minunată, privind din perspectiva lui, un om lipsit de aproape orice vlagă, cu ochii înlăcrimaţi de durere şi frică, care trebuia neapărat să îşi schimbe lenjeria. Un om slab, care nu ştia să lupte pentru viaţa lui, de asta trebuia el să salveze societatea, de acesti neica-nimeni.

 Ii mai flutură se câteva ori pistolul în faţă doar că să îl vada izbucnind în plâns, plângea că şi o fetiţă de cinci ani care a căzut prima dată cu bicicleta. Atât de patetic! Ridică mâna în aer şi îi trase una peste faţă cu patul armei. Capul celui legat fedeles se smuci brusc, căzând pe spate. Îşi readusese cu greu capul intr-o poziţie mai comodă şi scuipă sângele ce îl avea în gură.

 Să îl mai chinuie puţin? Să îi curme suferinţa? Dar cine era el să curme suferinţa cuiva, el voia să îi vadă fără suflare doar atunci când avea chef să le-o ia. Şi acum parca n-or ajuns pumni şi cutitele de diferite mărimi care din când în când mai făceau cunoştinţă cu pielea victimei, care în scurt timp va fi un alt cadavru lăsat la voia întâmplării.

 Să-l omoare? Să nu-l omoare? Cei drept se cam plictisise şi acestă persoană infantilă, că altfel nu îi putea spune, nu mai era de ajuns. Îi trebuia ceva cu care să poarte o luptă, nu corp la corp, mintală, că altfel nu s-ar fi putut numi un sociopat de prima clasă. Să-l omoare, îi veni şi răspunsul. Fără pic de ezitare îndreptase ţeava pistolui spre ţeasta bărbatului, care îl privea cerând îndurare şi se mai scăpă o dată pe el, apasă tragaciul privind sângele cum se împrăştie pe tot peretele şi pe costumul lui din plastic, glonţul se infipse undeva în perete, dar nu îi era prea greu să-l găsească atunci când îşi va şterge urmele şi va fi că şi cum el nu ar fi păşit niciodată în acea cameră sau în acea cabană.

 A ieşit pe uşă cum un zâmbet imens întipărit pe faţă. A dat foc la costumul de plastic, care pana acum cateva secunde îl proteja de sângele sărit.

 Nu îi mai trebuia nimic, acum se putea spune că se simţea împlinit, asta până când va mai da peste un dobitoc sau se va plictisi din nou. Apasă pe clanta care îi deschidea drumul spre camera lui de hotel. Susurul apei se auzea încet venind dinspre baie. Ce ar fi dacă i-ar face o surpriză? Se descotorosi uşor de fiecare articol vestimentar şi intra în marea de aburi care învăluia baia. O Elenă scufundata în apă ii transforma faţa într-o grimasă. Bagă un picior, pe urmă pe altul, lăsând apă să-l cuprindă. Femeia ridică privirea si îi zambii sincer.

 - Te-ai distrat cu băieţii? îl întrebă şi se întinse după un burete care era în spatele lui.

 - Ne-am uitat la meci! Giants a câştigat cu 24 la 17, i-au bătut la fundul gol. Go Giants! ţipă doar pentru a mentine aparenţele. Nici măcar nu ştia de ce intrase într-o astfel se relaţie. Să fie legat de cineva şi să dea socoteală nu era ceva ce ar fi făcut, dar în acel moment când o văzut-o udă din cap până-n picioare din cauza unui dobitoc(care acum se odihneşte doi metrii sub pământ) i se făcuse milă şi, parca, inima i s-a inmuiat, i-a oferit umbrela că un adevărat gentleman si a condus-o până acasă, şi nu a putut să nu îi ceară o întâlnire cât mai curând.

 O bătaie puternică în uşă îi întrerupseră şirul gândurilor. Se ridică, apa curgând peste corpul bine sculptat, şi îşi infasura un prosop în jurul taliei.

 - Stai aici. Merg eu să văd ce s-a întâmplat, spune intorcandu-se spre tânăra care se bucura în continuare se apa caldă.

 Paşi hotărât spre uşă, strangand mai bine prosopul, şi apăsă clanta.

 - Poliţia! Vrem să va punem câteva întrebări. Ofiţerul flutură legitimaţia aproape imperceptibil prin faţa lui.

 - Cu ce aş putea să va ajut domnule ofiţer, răspunse batjocoritor, dar într-un fel în care să nu dea de gol nici un fel de emoţie.

 - Domnule...

 - Morgen. Luke Morgen, completă rapid.

- Ştiţi, a avut loc o crimă în zonă şi dorim să interogăm toate persoanele care ar fi putut intra în contact cu decedatul, rosti ofiţerul pe un ton neutru fiind deja obişnuit cu astfel se cazuri.

 - Sigur, lăsaţi-mă să pun nişte haine pe mine şi va răspund la toate întrebările. Numai aştepta un răspuns şi îi închise uşă în nas. Dinspre baie se auzi un strigăt 'ce s-a întâmplat'. Poliţia, cică a fost omorâtă o persoană. Val-vârtej femeia ieşi în pragul uşii.

 - Cum? Doamne, săracul om. Cu ce o fi greşit? lacrimi se prelingeau pe obrajii Elenei, iar respiraţia îi devenea din ce în ce mai neregulată.

 - Nu ştiu, dar poliţia vrea probabil să vadă unde am fost în timpul în care s-a petrecut acea crimă.

 Ce repede l-au găsit. Nu credeam că sunt atât de eficienţi idioţii ăştia din poliţie, gândi Luke. Îşi trase o pereche de pantaloni pe el şi un tricou la întâmplare, deschise din nou uşa doar că de dată asta nu îl mai aştepta ofiţerul enervant, ci un bărbat înalt în cei treizeci de ani.

 - Numele meu este Isaac Davis. După cum ati fost informat o avut loc o omucidere. Eu voi conduce investigaţia, aşa că, aţi putea să mă urmaţi? Davis ura să vorbească atât de formal, dar dacă asta îi cerea meseria, plus că avea un sentiment neplăcut faţa de persoana din faţa lui, la fel şi celălalt.