Scena crimei (*)

Capitolul 5

Capitolul 5

Încă se uita nedumerit la fata ce stătea im tocul uşii şi aştepta un răspuns. Dă din cap afirmativ, după îşi trecu mâna prin păr, mai să-l smulgă. Uitase complet că o lăsase în casa lui, nici măcar nu ştia de ce avea încredere în ea, să o lase cu atâtea chestii valoroase la îndemână, şi nu se referea la chestii materiale, ci la dosare pline de informaţii care puteau pune după gratii cei mai mari criminali din stat. Şi cu toate acestea mai avea puţin şi punea un glonţ în capul ei dacă nu-şi aducea aminte.

Elina puse cele două căni pline cu cafea pe măsuţa din sufragerie şi se aşeză în celălalt colţ al canapelei. Deschise gura să spună ceva, dar cuvintele i se opriră în gât. Nu ştia ce să îi spună, mai bine pleca imediat ce se trezise, dar i se părea ciudat să plece, aşa că se gândi să îl aştepte până se va întoarce, oricum nu avea ce să facă.

Isaac se ridică fără a spune ceva şi se duse să ia dosarele de pe birou. La fel de tăcut se întoarse şi le aruncă pe măsuţa din faţa canapelei, lăsându-le să se deschidă la întâmplare. Îşi plecă capul intr-o parte si se lasă cuprinse de gânduri. Studie cu atenţie fiecare dosar în parte, fiecare raport făcut după autopsii, fiecare fotografie - care, pentru unii, erau groteşti. Se lasă pe faţă, şi punându-şi forţă în picioare se ridică.

- Ştiam eu. Cum am putut să nu observ până acum? Nu îmi vine să cred cat de prost am putut fi. Cum am putut să nu văd? Se plimbă dintr-o parte în alta, gesticuland ca un om scos de la nebuni, uitând de fata care îl privea nedumerită. Dar ce ar vrea să însemne, în afară că este atât de prost să ne spună că a omorât mai bine de cincizeci de oameni în cele mai nebuneşti moduri? Ce vrea să însemne? Nu am mai văzut niciodată aşa ceva...cu toate că-mi pare cunoscut. Oftă şi se aplecă să soarbă o gură de cafea. Imediat ce lichidul maroniu îi atinse papile gustative se simti bombardat de cea mai excelentă aromă pe care a gustat vreodată, dar la fel de subit îl lovi, nu făcuse el acea cafea. Îşi ridică privirea şi o întâlni pe a Elinei care se uita la el pe sub gene. Avea picioarele puse turceşte pe canapea, mâinile îi stăteau leneşe în poală ţinând cana de cafea. Îmi pare rău, de obicei mă ia valul.

- Sincer, este foarte amuzant să te văd plimbându-te de colo-colo. Elina zâmbea atât de larg încât lumina întreaga camera. Este bună cafeaua?

- Excelentă! Scuze, sunt puţin preocupat cu ceva foarte important şi o să îmi ia timp până îmi dau seama ce vrea să însemne. Se uită la ea şi parcă citea într-o carte, era atât de uşor să îşi dea seama cum se simte, fiecare mişcare pe care o făcea trăda faptul că nu se simţea la locul ei, dar în acelaşi timp era interesată de ceea ce descoperise detectivul.

- Aş putea să te ajut cu ceva? îşi frecă mâinile în poală fiind nesigură dacă a pus întrebarea bună.

- Doar dacă şti ce înseamnă semnul acesta. Isaac luă o bucată de hârtie şi mazgali pe ea o floare cu trei petale care se continuau circular, după care i-o întinse. Fata studie cu atenţie simbolul şi zâmbi când îşi dăduse seama de răspuns. Se întoarse cu faţa spre el şi zâmbi în colţul gurii.

- Ce primesc în schimbul informaţiei? Detectivul ridică o sprînceană şi îşi lasă capul într-o parte studiind-o.

- Ştii ca pot să te arestez pentru obstructionare unei anchete, nu? Fu rândul fetei să îşi arcuiască sprânceana, stia cât de mult voia detectivul răspunsul. Ce vrei?

- Motorul. Cum auzi acestea Isaac se albi la faţă, nu i-l va da nici în ruptul capului. Pentru o tură în jurul blocului. Stai liniştit, nu o să fug cu el, dar să fim serioşi este un Davidson, nu o să mai am niciodată şansă să urc pe unul.

- Cu o singură condiţie, eu conduc. Acum, spune-mi ce înseamnă. Era ca un copil mic care îşi aştepta dulciurile după ce îşi mâncase legumele.

- Ceea ce ai desenat acolo este simbolul morţii. Este cunoscut din tradiţiile 'oamenilor norilor', este o civilizaţie care a trăit cam în aceaşi perioadă cu cea incaşă. Acesta este un simbol specific pentru oamenii ce nu sunt suficient de buni să poată trăi şi pe lumea de dincolo, se spune că spiritul celor care poartă acest însemn va muri o dată cu trupul. Isaac se uită la ea nedumerit şi nu putea să creadă ceea ce a auzit. În primul rând pentru ca acum avea profilul psihologic al criminalului, şi în al doilea rând nu-i venea să creadă de unde această fată ştia atât de multe.

***

Privea din tocul uşii cum Elena trecea buretele plin cu spumă peste corpul ei dezgolit. Îşi trecea ochii peste fiecare curbă a corpului şi urmărea cu atenţie fiecare mişcare pe care o făcea mâna ei. Femeia se întoarse spre Luke şi îi făcu semn să se aproprie. Bărbatul nu mai aşteptă o altă invitaţie şi se îndreptă spre ea. Îşi desfăcu fiecare nasture al cămăşii şi o lasă să cadă la întâmplare, îşi duse mâinile la betelia blujilor şi îi desfăcu descotorosindu-se de ei. Îi cuprinse talia în braţe şi o trase mai aproape de el lăsându-i un sărut la baza gâtului.