Never Give Up

1.

Buna tuturor, azi revin cu o noua poveste! Este ceva ce am in minte de vreo doi ani, dar timpul nu este mereu in favoarea mea. Dar hai sa incercam sa facem ceva frumos!!
Multumesc tuturor cititorilor mei care m-au suportat si in trecut si sper ca aceasta noua poveste sa nu va dezamageasca!!!
Peace, Sandra

Lucia

- Luce, hai esti gata?! vocea celei mai bune prietene ale mele imi suna in casti.
- Acum, acum...
Cu o ultima privire pe care mi-o arunc in oglinda imi dau ok-ul pentru a iesi. Parul meu lung si negru este lucios si matasos si arunca reflexe stralucitoare inspre mine, fata mea este alba cu buze pline si rosii, iar ochii imi sunt caprui, dar azi port lentile verzi. Hainele mele sunt in trend, la care am asortat un trench Burberry.

Cobor in fata casei, iar Bea ma intampina cu dat din mana energic in directia mea.

- Hei ce faci? O pup pe obraz in timp ce imi trag centura de siguranta.
- Foarte bine, am noutati, imi spune in timp ce parasim aleea ce duce afara de pe proprietatea familiei mele.
- Ce noutati?
- Am reusit sa fac rost de biletele la concert.
- Ceeeee? Urlu si nu stiu cum sa o pup ca sa nu o incurc la volan. Vaaaai deci nu pot sa cred. Erau sold out din prima ora; Guns here we gooooo, imit americanii.
- Merge si Christian cu noi!
- Ceee? Nu, am zis ca mergem amandoua fara complicatii pe cap.
- El ne-a facut rost de bilete...si apoi noi ne vedem de ale noastre.
- Da, dar tot avem o pacoste pe cap.
Ajungem la liceu in timp ce clopotelul suna.
Ultima ora se apropie de final si in aceeasi clasa sunt cu Christian, care imi trimite pe o foaie scris: mergem si la cursa de masini???
Imi ridic ochii fulgerand inspre el. Bineinteles ca nu ii fac semn. El se incrunta, dar pare ca nu prea il intereseaza reactia mea.
O astept pe Bea in parcare, dar cel care isi face aparitia in fata mea este Chris!
- Si chiar nu vrei sa mergem si la cursa!?
- Nu! Nu; cum vrei sa-ti spun si-mi rotesc ochii inspre el enervata de aceasta cerere a lui.
- Atunci puteti anula concertul!
- Ce??? Urlu si cei din jurul nostru se opresc pret de cateva secunde! Christian chiar nu vrei sa spui lucrul acesta!
- De ce?
- Pentru ca nu o sa-ti mai fac tema pentru vacanta!
- Chiar nu ma mai intereseaza suntem ultimul an!
Hmmm....la naiba asa e!
Imi micsorez ochii si pufnesc dupa care ma intorc 180 grade si ma indepartez de el.
Decid sa merg pe jos la studio! Am balet, dupa care dans modern. Trei ore de transpirat, dar e ceea ce imi place, ce ma reprezinta, mai ales dupa ce mama a murit. M-am refugiat in dans, niciodata nu m-am gandit la performanta, dar cred ca voi merge la auditiile pentru Julliard, chiar daca inseamna ca voi traversa jumatate de Mapamond. Si asta luna viitoare.

Bea era deja in sala si ma priveste intrebator!
- Am venit pe jos. Nu te nelinistii. Aveam nevoie de o gura de aer.

Urmatoarele ore au trecut transpirand si razand.

Dupa lectii am plecat spre casa, Bea m-a lasat de unde m-a luat de dimineata. Maine urmeaza sa ne pregatim pentru concert. Vineri plecam la Roma.

Intru in casa si ma intampina Giorgia, menajera noastra.
- Buna Gio!
- Lucia, buna seara, tatal tau te asteapta in birou.
- Multumesc spun in timp ce deja ma indrept spre birou.

Bat de doua ori si il aud pe tata cum spune intra.
- Tata, saru'mana, spun si ma indrept spre el si-i dau un pupic pe obraz.
- Fata mea. Ce faci? Cum a fost ziua ta?
- Bine, tati, sunt bine. Am fost la liceu si apoi la studio. Gio mi-a spus ca vrei sa-mi vorbesti!
- Da, ia loc si imi indica scaunul. Dupa cum stii ca zilele acestea am avut mai multa treaba decat de obicei.
Ii privesc fata ingandurata, pe umerii tatei trebuie sa fie o greutate mare, si totul are legatura cu munca lui, Pietro Guidi este un renumit judecator, care nu este corupt. De la el am invatat ce inseamna sa fii onest, sa muncesti pentru rezultate si sa nu astepti de la ceilalti ajutor. Mereu sa te bazezi intai de toate pe tine, asa imi repeta mereu.
- Da, spun aproape intreband.
- Suntem gata sa formulam capetele de acuzatii pentru Ciro Cademartori.
Il privesc oarecum perplexa, pentru ca tata nu vorbeste niciodata cu mine de munca lui. Am auzit despre acest don al crimei organizate de la tv sau din ziare.
- Vreau sa iti pun un bodyguard.
- Ce? Este pentru a treia oara cand urlu azi. Nu, in niciun caz tati. Nu am nevoie de babysitter. Reusesc sa ma descurc singura. Doar stii ca am luat lectii de autoaparare. Si apoi eu nu am un anturaj ciudat.
- Nu e vorba de anturaj. Vreau sa intelegi ca aici e vorba de mine si de tine. De maine de cand vom formula oficial noi vom fi supusi la o presiune extraordinara. Politia va patrula mereu pe strada noastra, dar vreau un bodyguard pentru tine.
- Nu, nu acum cand am reusit sa facem rost de bilete la concert!
- Ce concert ma intreaba?
- Guns N Roses...dar nu apuc sa termin propozitia
- In niciun caz, absolut nu poti sa pleci de langa mine.
- Tati, te rog astept de o viata concertul asta. Nu poti sa-mi zici nu.
- Subiectul este incheiat, Lucia. Nu inseamna nu si de maine de dimineata ai o garda de corp.

Il privesc confuza, nu am cuvinte pentru refuzul lui de a ma lasa la concert.

- Fie, bine accept aceasta persoana, dar vreau sa merg la concert. Beatrice si Christian pleaca vineri, iar eu vreau sa merg cu ei. Si poate sa ma insoteasca cine vrei tu.

Vrea sa-mi spuna ceva, dar imi spune doar un bine.
Ma incrunt si ii spun ce gandesc.

- Tati, chiar crezi ca merita sa iti expui viata ta si a mea in acest caz?!
- Da, omul acesta a fost un diavol deghizat, oameni mor zilnic din cauza lui, controla toata mafia de la noi din tara plus toti narcotraficantii care trimiteau droguri in europa. Prostitutie si spalare de bani. Nu stii in ce lume se invartea acest mafiot, un godfather al zilelor noastre. Speram ca am reusit sa inchidem o mica portita, chiar daca il preceda unul dintre fii lui.
- Bine, o sa am grija. Stiu, daca observ ceva suspect iti voi raporta. Tati, te rog ai grija, eu te oubesc si esti singurul care mi-a mai ramas.
- Si eu te iubesc raza mea de soare.

Spuse acestea ma indrept cu pasi inceti spre camera mea de la etaj. Intru in camera si ma intind pe pat, imi deschid laptopul si caut Ciro Cademartori. In fata pe google mi se deschid o multime de linkuri catre pagini de ziare. Dar ochii imi cad pe un titlu: "Livio Cademartori ramas la puterea unui imperiu cladit pe vieti nevinovate?". Deschid pagina si prima data imi apare un fata o poza blurata. Nu reusesc sa descifrez fata mafiotului. Somnul ma ia in timp ce citesc toate "minunatiile" facute de mafiotul cel batran.

A doua zi cand cobor la baza scarilor ma asteapta tata cu presupusul bodyguard.

- Tata.
- Lucia, acesta e Luca, de azi te va insoti oriunde vei merge.
Il privesc de sus in jos, ochii mei se opresc asupra alor sai. Daca vroiam sa descifrez ceva, chiar nu reusesc. Banuiam eu ca asa trebuia sa fie.
- Lucia imi pare bine spun oarecum rezervata, fara a intinde mana.
- Domnisoara, placere este de partea mea.
- Tata, te-a pus la curent, da, maine plecam la Roma!
- Cu tot respectul, dar nu cred
- Cu tot respectul il imit, chiar trebuie sa merg unde mi-am propus.
Deja m-a facut sa ma enervez, sper ca ziua de azi sa treaca repede pentru ca presimt ca e doar inceputul nervilor.