Guilty Pleasure

Ultima suflare

Stateam intins peste el, cu capul pe pieptul lui gol, amandoi acoperiti pe jumatate de un cearceaf subtire, de culoarea vinului rosu. Imi asez urechea in locul in care ii era inima, ascultand atent. Nu eram sigur de ce, dar eram curios sa vad daca aceasta bate. Astept un timp, nimic; si totusi era cald si respira. Cum naiba?

-S-a intamplat ceva? ma intreaba sufland fumul tigarii discret, tinandu-si mana stanga indoita sub cap.

-Nu-ti bate inima, spun ridicandu-mi capul si privindu-l obosit.

-Nu a batut niciodata. Poate nici nu e acolo.

-Nici macar nu ai habar ce e in tine si ce nu, asa-i?

-Nu am vazut pana acum un demon disecat cat sa stiu si nici nu m-a interesat prea mult, spune razand.

-Esti ciudat, spun incet punandu-mi capul la loc pe pieptul lui, fixand fereastra, marind ochii brusc. Hai afara! spun mult mai energic.

-De ce vrei asa mult sa iesi?

-Pentru ca m-am plictisit in casa asta monotona si afara e frumos. 

-Iesim maine.

-Idiotule, spun strambandu-ma la el. Iti faci baie, te imbraci si iesim, spun ridicandu-ma rapid si infasurandu-ma in cearceaf, lasandu-l gol pe canapea, apoi fugind pe scari si luandu-mi cateva haine, mergand sa-mi fac baie.

Din fericire, reparase robinetul cazii, asa ca se umple mult mai repede. Stia sa gateasca foarte bine, stia sa ma innebuneasca din toate punctele de vedere, sa conduca, sa repare lucruri, sa trateze rani, asa priceputi erau toti demonii?

Intru in apa calda, ridicand putin mana dreapta si privindu-mi rana ce se cicatrizase urat, intristandu-ma oarecum. Ma scufund de tot sub apa acoperita de spuma cu miros de vanilie, ramanand acolo cateva momente, apoi ies, rezemandu-mi capul de marginea rece a cazii, meditand pentru cateva momente. Oare mai aveam sa ma intalnesc cu demonii aia fiorosi din nou? Nu cred ca eram inca pregatit pentru o noua 'reuniune'. Pun mana pe sticluta de sampon si incep sa-mi clabucesc parul, curatandu-mi apoi si corpul, apoi iesind din cada si stergandu-ma. Imi iau hainele pe mine, o pereche de blugi putin stramti, de un albastru sters si un tricou negru, cu mai multe triunghiuri albe, suprapuse unele peste altele, apoi incep sa-mi sterg parul cu prosopul, pana mai ramane putin ud. Il las ciufulit pentru moment si curat baia, apoi cobor sa vad daca macar se obosise sa paraseasca canapeaua. Nu era acolo, iar hainele noastre aruncate pe jos disparusera. Aud voci din bucatarie, asa ca dau sa intru, insa raman lipit de perete, nevrand sa intrerup discutia care ma facea curios.

-Nu pot sa-i fac asta, il aud pe Kuina vorbind incet.

-Cat mai ai de gand sa continui asa? ii recunosc vocea lui Kenji.

Sa continue asa cu ce? 

-O singura data in locul potrivit si ai terminat, adauga ciudatul.

-Esti tampit? Nu pot!

-Atunci o fac eu.

-Nu! Nu te baga. Hai sa schimbam subiectul...

Despre ce naiba tot vorbeau? Intrase cumva in probleme iar? Ma indepartez, intrand in sufragerie si iesind pe terasa din spatele casei, fara sa ma auda, apoi ma asez pe a doua scara de lemn dintre cele trei, cuprinzandu-mi picioarele cu bratele si asezandu-mi barbia pe genuchi, privind padurea ce parea sa fie arsa de soarele rosiatic ce apunea incet.

Nu stiam de ce, dar ma simteam trist. Era sentimentul ala de singuratate care obisnuieste sa vina cand nu stii anumite lucruri sau cand esti pus pe ganduri. Ori doar mie mi se intampla asa? Imi strang mai bine picioarele la piept pentru ca se facea frig si imi pun fruntea pe genuchi, inchizand ochii. Nu la mult timp dupa, simt ceva rece ce imi traseaza linia cicatricii de pe mana, asa ca imi ridic capul speriat, privind in jurul meu. Nimic. Ma ridic de pe scari si fug repede in casa, lovindu-ma de Kuina care, din cate imi dau seama, ma cauta.