Guilty Pleasure

Nu pot refuza pacatul

-Cu...? intreb si mai pus pe jar.

-Esti sigur ca vrei sa aflii?

Ma uit urat la el, apoi ma intorc inapoi cu spatele, tacut. Chiar atat de mult ajunsese sa se ascunda de mine? Sau poate asa a fost mereu si nu mi-am dat seama...?

-Bine, iti spun, il aud oftand. Am intrat in niste probleme cu fiintele supranaturale...

Maresc ochii, fiind complet in ceata. Despre ce fiinte supranaturale tot vorbea? Probabil fumase ceva mai mult decat tigari.

-Da, multumesc ca acum ma si iei peste picior...spun dispretuitor.

-Subaru, nu glumesc. Tonalitatea serioasa. Omul asta innebunise complet in anul ce trecuse; probabil sufera de o boala mintala si eu nu am aflat inca.

-Esti tampit? intreb scurt si la obiect, ridicandu-ma in capul oaselor si uitandu-ma fix la el. Kuina, daca nu vrei sa-mi spui ce s-a intamplat cu tine, fie, dar nu iti bate joc de mine.

-Nu imi bat joc de tine.

-Da, bine, atunci sa presupunem ca toate aiurelile pe care le spui sunt adevarate si ca, probabil, cand e luna plina te transformi intr-un fel de zana a naturii, de ce ai intra in probleme?

Se aseaza in genuchi in canapea, apucandu-ma usor de gat si lasandu-se peste mine, stand foarte aproape de fata mea cu a lui; asa am putut observa ochii care incepeau usor usor sa capete o culoare metalizata de un rosu inchis. Am inlemnit.

-Nu sunt nici pe departe zana, ci mai bine spus, demon. Iar problemele au aparut din cauza consiliului care se afla "sub pamant" pentru ca faptul ca un demon s-a atasat asa tare de un muritor nu ii bucura si voiau sa te omoare si nu o moarte simpla, ci una chinuitoare. Nu puteam permite asta, de aia am plecat. Dar sa privesc de la distanta cum te distrugi singur doare, asa ca m-am intors pentru cateva zile. Se opreste brusc si continua sa ma priveasca, uitandu-se atent in ochii mei, asteptand o reactie.

El chiar era...demon...? Ah, suna asa infiorator; si este. Inghit in sec, simtind cum cateva lacrimi imi sting focul obrajilor. Nu mai stiam ce sa cred; poate eu eram de fapt cel care innebunise si asta nu era lumea reala, ci doar mintea mea care imi juca feste, dar corpul lui era prea cald, iar atingerile lui prea reale ca sa fie totul doar in capul meu. Plecase doar ca eu sa traiesc...? 

Observa ca poate ma speria, asa ca imi da drumul incet, privindu-ma inca cateva secunde, apoi se ghemuieste in pat, cu o mana la gura, privind spre peretele de sticla pierdut, de parca si lui ii era sila de propria-i existenta. Adevarat, nu mai era Kuina pe care il stiam eu, era un alt om...un alt demon, dar de ce aveam impresia ca acest demon imi inspira mai multa incredere, de ce nu simteam nicio urma de regret cu cat mai afundam mai mult in pacatul asta. De ce eram atat de dependent de el? Ma ridic usor in capul oaselor, fiind complet confuz, vrand sa-i pun zeci, nu, sute de intrebari, dar nu stiam ce sa spun mai intai.

-Prefer sa mor in chinuri, asta nu ar fi cu nimic mai rau decat daca ai pleca iar, zic incet, regasindu-mi glasul. Isi intoarce capul spre mine, usor uimit de reactia mea. Nu imi pasa cat mai am de trait, nu ma intereseaza cand planuiesc sa ma omoare sau sa ma tortureze, vreau doar sa stiu ca timpul pe care il mai am la dispozitie il petrec cu tine. Daca nu ma omoara ei, o sa ma omor singur oricum...in plus, esti un demon, nu? Ma apropii de el si il iau usor in brate de la spate, lipindu-mi capul de acesta. Atunci cand mor, poti sa faci ce vrei cu sufletul meu, nu ma intereseaza, adaug incet. In orice caz, asta nu e o lume in care vreau sa traiesc...

-Subaru...il aud spunand surprins.

-Te rog, nu pleca, zic strangandu-l mai tare in brate.

Ii simt corpul cald cum incepe sa tremure putin, apoi se intoarce lasandu-se peste mine, sarutandu-ma apasat, infigandu-si mainile in parul meu blond, asa ca ma agat cu bratele de gatul lui, simtind fiori placuti in tot corpul. Imi scoate tricoul, aruncandu-l pe jos si incepe sa-si plimbe gura pe tot pieptul meu, facand miscari sus-jos pe zona mea intima; si continua jocul sau cu limba pana ajunge pe abdomenul meu, si tot mai in jos, prinzandu-mi banda boxerilor in dinti, simtind cum o iau razna de placere. In momentul ala, se aud cateva batai insistente in usa de la intrare si se opreste, privind nervos spre usa camerei; inghit in sec. De ce tocmai acum? Se ridica in genuchi, tragandu-ma si pe mine de mana dupa el si sarutandu-ma scurt.

-Scuze...spune incet, apoi se da jos din canapea si iese pe hol, mergand sa vada cine era. 

Imi iau tricoul de jos si ma imbrac repede, incercand sa-mi revin din starea provocata de el la una normala, trecandu-mi de cateva ori mainile prin par, aranjandu-l. "Kuina! Umm, ce bine miroase, e omul aici, nu?" aud o voce entuziasmata feminina venind din hol. Ce naiba...?

 In urmatoarele secunde, vad intrand in sufragerie o fata cu un fizic pefect, cu pielea alba ca varul, parul lung si negru si ochii sangerii, uitandu-se la mine zambind. Sigur si ea era demon. Ah, inca nu ma pot obisnui cu asta...Dar, ce era drept, era chiar draguta, tipic pentru fiintele astea cu tasaturi anormal de frumoase. Se apropie de mine, inca avand zambetul pe buze, studiindu-ma din cap pana in picioare; era o situatie ciudata...

-Buna, eu sunt Akane, spune intinzandu-mi mana.

-S...Subaru, raspund facand acelasi gest, putin confuz. 

-Se comporta asa pentru ca nu are ocazia sa interactioneze prea des cu oamenii, il aud pe Kuina lamurindu-ma din tocul usii.

-Taci, Kuina! se impune brusc, intorcandu-se spre el.

-Trebuie sa spun asta daca nu vrei sa pari chiar asa ciudata; oricum, esti.

Probabil se comporta rece pentru ca ne intrerupsese. Ma uit la el, intrebandu-l din priviri ce se intampla si de ce ea venise. 

-Am venit pentru ca voiam sa te cunosc. Kuina vorbeste non-stop despre tine si m-a facut curioasa, adauga rapid realizand ca nu intelegeam situatia. 

-N-Nu mereu! spune jenandu-se, incercand sa faca pe durul. Oare chiar atat de important eram pentru el? Imi las capul putin in jos, inrosindu-ma, insa incerc sa-mi revin rapid.

Cu acelasi mers elegant cu care intrase in camera, se indreapta spre bar si se urca pe acesta, uitandu-se uimita in jurul ei, dand ba dintr-un picior, ba dintr-altul, apoi zambindu-mi iar.

-Deci, Akane...daca ai venit doar pentru atat...

-Ah, era sa uit! S-a adus iar vorba despre tine in consiliu. Pareau destul de nervosi, il intrerupe, capatand o expresie serioasa. Inca nu vor sa accepte relatiile demoni-muritori, cica le pateaza reputatia. De parca mai stie cineva de noi in afara de cei in cauza...Dar am si o veste buna, sau pe jumatate buna. Cunosc un loc departe de aici, undeva la munte, puteti sa trageti de timp si sa mergeti acolo, iar eu ma asigur ca nu afla si incerc sa le schimb viziunea. Sunt doar membrii ai consiliului, nu regii abisului, nu au de unde sa stie daca nu le dam nimic de banuit si il tinem pe Subaru ascuns de ei. Pe langa asta, e multa zapada acolo, temperatura scazuta o sa le dea multe batai de cap daca or sa incerce ceva.

Aflasem doua amanunte despre demoni: 1. Unii dintre ei nu au nimic cu oamenii. 2. Frigul pare sa-i slabeasca, ei fiind niste focuri de tabara ambulante. Ma intreb cum de nu am observat pana acum ca, in orice anotimp, corpul lui avea aceeiasi temperatura ridicata? De fapt, sunt chiar foarte multe lucruri pe care nu le-am observat pana acum.

-Vorbesti serios? intreaba observand cum ochii metalizati ii licuresc.

-Am vreun interes sa te mint? ii raspunde zambind. Pai, eu trebuie sa plec...Ah, ce uituca sunt. Trebuie sa ajungeti la muntii Hida, stiu, destul de departe, insa e mai sigur. Odata ce sunteti acolo, o sa o iei cu masina prin prima padure care va iese in cale, e un drum ingust, insa acceptabil;  cand acesta se face din ce in ce mai mic, lasa masina acolo si continuati sa mergeti prin padure pana veti da de o cabana...o sa recunosti tu mirosul meu care pluteste prin jur, nu aveti cum sa va pierdeti. In timpul asta, eu o sa incerc sa-i conving sa va lase in pace. Deci, eu am plecat, aveti grija! spune sarind de pe bar si disparand brusc intr-un fum negru care se pierde repede in aer.

-Deci puteti sa faceti si asta, spun putin uimit. 

-Desigur, imi raspunde, facand aceiasi actiune si aparand din pragul usii, direct in fata mea, lasand un val placut de caldura sa-mi mangaie pielea pentru cateva secunde. Acum, trebuie sa-ti faci bagajele, plecam imediat ce termini.

-Dar tu...? Tu nu iti faci bagajele? 

-Se fac singure pentru mine, ma lamureste, vazand brusc cum sertarele dulapului micut din camera se deschid. Glumesc, termin repede, pana atunci tu mananca ceva, iti aud stomacul de aici, adauga ciufulindu-mi parul si zambind. Ia ce vrei din bucatarie.