Demon in largul lui

246 29 4
                                    

Imi raspunde pentru cateva momente la sarut, dar dupa il intrerupe brusc.

-Subaru, e mai bine daca plec...

-Nu cumva tu te-ai saturat de mine? Daca da, spune-o, nu ma deranjeaza.

"Nu ma deranjeaza."? Sigur. M-ar fi deranjat, oricum nu afla, dar era mai bine asa decat sa-l stresez.

-De ce spui numai tampenii? ma intreaba pe un ton serios, fixandu-ma cu privirea.

-Pentru ca asa pare. Daca vrei sa pleci, bine, dar nu vreau sa ma minti, ii raspund ridicandu-ma de pe pat, lovindu-l incet peste mana cand vru sa sa si-o apropie de mine.

-Nu fii absurd, cum sa ma satur de tine?

-Tot spui ca vrei sa nu ne mai vedem, eu ce sa cred?

-Asta pentru nu vreau sa mai patesti ceva rau. Nu e ca si cum imi surade ideea. 

-Dar ti-am spus ca sunt impacat cu ideea! Chiar nu vrei sa intelegi ca nu-mi pasa ce o sa se intample, atata timp cat tu nu patesti nimic? Vezi tu, am un suflet totusi si stim amandoi la fel de bine unde o sa ajunga dupa ce mor, nu e ca si cum 'mor' de tot, ii spun zambindu-i, dar inchizand imediat gura dupa. Ma intrebam daca nu cumva aveam vreun dinte lipsa de la atatea picioare pe care le primisem, asa ca pana nu eram sigur, nu ma expuneam prea mult.

Ofteaza vazand ca nu ma razgandesc, apoi se apropie de mine si ma saruta pe frunte.

-Fie. Hai jos sa mananci, iti aud stomacul de aici.

Maresc putin ochii, rosind, apoi inghit in sec. Acum ca ma gandeam, chiar imi era foame. Astept sa iasa inaintea mea din camera, apoi fug in fata oglinzii, incepand sa-mi inspectez atent dantura. Huh, toti dintii erau la locul lor. Ma stramb putin uitandu-ma la vanataile proaspete de pe fata si la zgarieturi, apoi imi ridic bluza, vazand ca am mai multe vanatai pe abdomen. Imi mai iau un hanorac peste mine, asigurandu-ma ca nu mai poate vedea nimic, apoi ies din camera, coborand scarile. Nu voiam sa-si mai faca si alte griji, asa ca intru in bucatarie ghidat de mirosul placut al mancarii, cu zambetul pe buze, insa imi piere imediat ce il vad pe roscat la masa. Nu tipul ala iar! Inca nu-l iert ca m-a facut fleasca si m-am lovit si de prag din cauza lui.

Ma asez la masa, uitandu-ma in pamant, asteptand ca unul din ei sa rupa tacerea ce incepea sa devina enervanta. Preferam ca acela sa fie Kuina totusi. 

-O sa racesti! spune punandu-mi in fata o farfurie neagra pe care mancarea era aranjata frumos, apoi imi pune gluga hanoracului pe cap, mergand sa inchida usa si pornind...orice ar fi fost lucrul ala, cat sa se faca cald. La scurt timp, imi pune langa farfurie o cana cu ceai. Cat ceai facuse omul asta? Pardon...demonul.

-Sunt bine, spun privind farfuria, fiindu-mi mila sa ma ating de ea la cat de frumos era aranjata, apoi uitandu-ma la ei. Roscatul statea la capatul mesei din sticla, iar Kuina pe lateral, aproape de mine. Voi nu mancati? intreb vazand ca nu au si ei cate o farfurie cu mancare, apoi realizez ce spusesem.

-Suntem bine, nu-ti face griji pentru noi, tu manaca, imi raspunde Kuina zambind, aprinzandu-si o tigara. Ah, am uitat, el e Kenji.

-Chiar imi pare rau pentru ce s-a intamplat, pustiule! Nu am vrut sa se ajunga la aia, se scuza, pe un ton vinovat.

-Nu-ti cere scuze, spun privindu-l scurt, neutru, apoi incepand sa mananc incet. Ah, chiar era bun. Poate prea bun. Iau o gura din ceaiul dulceag, usor mentolat.

-Mai tii minte cum arata cel care s-a luat de tine? Sau cei? ma intreaba dupa un timp Kuina.

Inghit ceaiul cu noduri, ramanand cu cana la gura cateva secunde, privindu-l, apoi o asez pe masa.

-Unul din ei a spus ca e fratele lui geaman, fac referire la Kenji. Mai era un tip blond, cu ochii gri, si un tip brunet, pe nume Kyo. Amandoi aveau cam aceiasi inaltime, raspund cu o urma de ezitare.

-Nemernicii aia! exclama scarbit roscatul.

-Ce nemernici? se aude o voce feminina, cunoscuta, din hol, apoi in bucatarie isi face aparitia Akane. O doamne! Ce ai patit?! intreaba, apropiindu-se de mine si privindu-mi vanataile, apoi intorcandu-si capul confuza spre cei doi.

-Renji, Kyo si Aki l-au prins in padure si... ma rog, te-ai prins tu, o informeaza pe jumatate Kenji.

Toata atentia pe care o primeam pentru bataia aia ma irita putin. Mai iau tacut cateva guri de ceai, evitand sa ma uit la ei.

-Kenji, am venit sa te iau. Cineva din consiliu vrea sa-ti vorbeasca. Sa te faci bine! exclama zambindu-mi, apoi amandoi dispar.

Mai iau o gura de ceai.

-Mai iti e foame? intreaba venind langa mine pe canapeluta ce inconjura jumatate de masa si asezandu-ma pe picioarele lui.

-Nu. Multumesc, adaug incet, asezandu-mi capul pe umarul lui.

-Sigur? Nu ai mancat de doua zile, nu cred ca te-ai saturat din atat...

-Vorbesc serios, sunt bine, ii schitez un zambet, ridicandu-mi privirea spre el. M-am plictisit aici, ma plang dupa un timp, afundandu-mi fata in umarul lui pe jumatate golit de tricou, inhalandu-i parfumul.

-O sa iesim...

Imi maresc ochii, entuziasmat.

-Dar nu azi. 

Oftez.

Imi ridica capul de barbie, sarutandu-ma. Ii puteam simti pierce-urile reci apasandu-se pe buza mea inferioara, insa era o senzatie placuta. Incepe sa-mi exploreze gura cu limba, incepand un mic joc cu a mea, asa ca nu ma impotrivesc deloc. 

Trece o luna, era primavara deja, zapada disparuse de mult, lucru care ii aducea lui Kuina mereu zambetul pe buze, de parca isi privea cel mai mare dusman murind. E prima fiinta pe care o vad sa se bucure asa mult ca zapada se topise. De ce sa nu profit de ocazie? Fug pe scari la parter, intrand in sufragerie unde era intins pe canapea si sarindu-i in brate. Fuma, asa ca ii 'fur' un fum din tigara.

-Mi-ai promis ca iesim! A trecut o luna, tine-te de cuvant! spun sufland fumul si intinzandu-ma pe el.

-Dar...

-Haideee! 

-Nu putem sa iesim maine? intreaba strivindu-si tigara in scrumiera aflata pe masuta de sticla de langa noi.

-De ce nu azi? intreb uitandu-ma urat la el.

-De asta, spune si ma prinde de gulerul tricoului, rasucindu-se peste mine, incepand sa ma sarute pe tot gatul.

Nemernicul! Ah, dar era asa bine... Imi scoate tricoul, incepand sa-mi marcheze tot pieptul cu saruturi fierbinti, prinzandu-mi usor intre dinti unul din sfarcuri. La naiba cu el! Incep sa respir neregulat, simtind cum isi continua iar 'drumul' de saruturi pana la blugii mei, desfacandu-mi nasturii si slitul, zambindu-mi pervers. Fac acelasi lucru cu blugii lui, fiind deja in extaz cand ii simt degetele calde incepand sa se joaca in boxerii mei, renuntand la a avea o respiratie regulata. Ma scapa de o grija si isi da singur blugii jos, facand la fel si cu ai mei, trezindu-ma in urmatoarea secunda sub trupul lui gol, fierbinte. Imi incolacesc picioarele in jurul lui, simtind cum ma patrunde usor, furandu-mi un geamat de durere, asa ca incep sa ma misc odata cu el, transformand durerea intr-o placere nebuna, dupa care tanjisem. Miscarile lui de du-te-vino erau din ce in ce mai accelerate si mai placute, simtind ca era putin mai 'dur' de data asta cu trupul meu. Ma trage incet de par spre el, muscandu-mi buza inferioara, invadandu-mi gura cu limba lui, adancindu-se mai rau in mine, asa ca gem de placere, simtindu-mi ochii cum se umezesc. Se pare ca acum se simtea cu adevarat in largul lui...

Guilty PleasureUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum