Guilty Pleasure

Simt cum, brusc, respiratia mi se opreste cand aud acel timbru vocal gros, ce tocmai imi vorbise. Hotarasc sa-mi ridic, nesigur, privirea din pamant, uitandu-ma la baiatul inalt din fata ochilor. Inca nu puteam sa-i raspund, asa cum astepta.

-Subaru...? repeta iar, lasand fumul gros al tigarii sa i se strecoare usor afara din gura, pierzandu-se in aer.

Respiratia imi revine, fiind insa sacadata, moment in care ochii mi se umezesc imediat privindu-l. Reusesc sa gasesc un gram de putere in adancul corpului, asa ca ii sar in brate, lovindu-l in piept cu pumnii, afundandu-mi fata in tricoul lui negru, inhalandu-i parfumul care imi lipsise atat de mult.

-N...Nemernicule! strig dupa un timp, ridicandu-mi capul, privindu-l cu ochii inecati in lacrimi, strangand puternic din dinti. Unde ai fost, idiotule?!

Nu imi raspunde. Inghite in sec, privindu-ma trist. Isi arunca tigarea...sau ce a mai ramas din ea, pe jos si isi trece degetele inghetate peste obrajii mei, adunandu-mi lacrimile, apoi ma cuprinde cu bratele, lipindu-ma de el.

-Unde..ai fost...?! intreb din nou, printre scancete, strangandu-i tricoul larg in maini.

-Hai acasa, spunde incet dupa un timp, impletindu-si degetele mainii stangi cu ale mele, incepand sa mearga lent pe aleea intunecata.

Nu ma impotrivesc. Incep sa merg usor in urma lui, lasandu-l sa ma ghideze prin intuneric. Dar cine era acest "baiat inalt"? Ne stim de cand eram mici, el fiind cu un an mai mare decat mine. De fapt, nu imi amintesc o varsta exacta la care ne-am cunoscut; ma simt de parca m-am nascut langa el si de atunci, langa el am ramas. Imi era ca un frate mai mare; la el de afla intotdeauna curajul si curiozitatea necesara pentru a avea grija de mine. Eram batut de cei mai mari ca mine pentru ca eram cel mai bleg dintre toti? El avea grija ca acei copii sa primeasca ceea ce meritau, astfel incat sa nu mai am probleme cu ei. Si asa a fost mereu...pana acum 3 ani, cand am inceput sa privesc acest "frate" intr-un mod total diferit, simtind mereu fluturi in stomac cand cand ma aflam langa el. Era destept, prea destept, asa ca imediat imi observase comportamentul schimbat, pana intr-o seara, cand iesisem tarziu de la scoala. Eram in dreptul unei alei uitate de lume, asa ca mi-a apucat cravata stransa slab in jurul gatului, tragandu-ma pe aceasta, lipindu-ma de peretele rece al unei case parasite si sarutandu-ma apasat, acela fiind momentul cand ii simtisem buzele calde pentru prima oara. Si in fiecare seara aceste actiuni "interzise" continuau, ajungand sa fie din ce in ce mai necurate. Dar baiatul inalt, cu parul negru ca taciunele si suvite de un mov inchis, cu zeci de pierce-uri si cu ochii de un ciocolatiu adanc a disparut fara urma acum un an. Iar acum, cand am implinit 16 ani, se intoarce parca din morti, fara nicio vorba, fara nicio scuza. Kuina...

Nu stiam unde ajunsesem, probabil asta era noua lui casa. Intru nesigur, fiind lovit imediat de mirosul lui specific, clipa in care toate simtiurile imi sunt date peste cap de aroma innebunitor de placuta. Inchid usa in urma mea, ramanand nemiscat, lipit de aceasta, incercand sa-i disting fizicul svelt, frumos, prin intuneric. Parca realizand "efortul" pe care il depundeam, pune mana pe intrerupator si holul larg se lumineaza brusc, provocandu-mi un soc optic de cateva secunde. Imi face semn cu mana sa merg dupa el, dar raman nemiscat in aceiasi pozitie, privindu-l intr-un mod pe care nici eu nu puteam sa-l descriu exact. Era ura, tristete, timiditate...ori poate doar un mic dispret? Nu stiam. Ofteaza vazand ca nu reactionez, asa ca se apropie de mine incet, incercand sa-si lipeasca buzele de ale mele, insa imi intorc imediat capul in alta directie, refuzandu-l. 

-Doar...vino...spune incet, pe un ton trist, apucandu-ma discret de mana. 

Dupa cateva secunde, ma descalt si merg dupa el, intrand intr-o noua incapere. Era o camera mare, chiar foarte mare, iar dupa cum arata, era sufrageria...si in acelasi timp si bucataria, pentru ca in partea stanga se afla un "bar" si restul lucrurilor prezente intr-o bucatarie obisnuita. Mergem la acel bar, facandu-mi semn sa ma urc pe unul din scaunele mici si inalte ale acetuia, aprinzand o lumina slaba de deasupra lui. Dupa un timp, imi pune in fata o cana cu ceai fierbinte; mirosea chiar placut..."menta", gandesc privind cana, uitandu-ma iar la el dupa cateva clipe. Se asezase de partea opusa a blatului negru, sustinut de un corp de metal, jucandu-se nervos cu inelul argintiu de pe degetul mainii drepte, parand ca vrea mereu sa spuna ceva, insa evitand de fiecare data, de parca tot ce gandea era gresit.