Zombie . Începutul unei ere întunecate

Complicatii pe drum

Seara târziu

Eram in drum spre Buzău . Drumurile erau destul de accidentate și unele erau blocate . Toți dormeau înafara de mine . Deși eram și eu obosit, cineva trebuia să conducă . Mai aveam câțiva km și ajungeam în oraș . Era o liniște înfiorătoare. 
Cu fie care km parcurs mă temeam pentru viața mea și a prietenilor mei. Era deja ora 1 noaptea și ajungeam în oraș . O liniște pustie a fost deranjată de sunetul zombiilor care vedeam că fugăreau pe cineva sau ceva . Mergeam cu farurile închise și eram atent la drum .

După 15 km

Ajunseserăm cu toții liniștiți în Buzău . Pe partea asta erau mai puțin zombie . Îi trezesc ușor și le zic că am ajuns . Toți erau buimaci de somn .
L și A : De ce ne-ai trezit ?
Eu: Am ajuns in Buzău .
Spun eu foarte obosit .
Eu: Trebuie să găsim un adăpost și să aveam grija. Sunt destul de multi zombie prin zona asta.
Atunci se trezește Ștefan cu Cristian .
Ș: Baga-te sa dormi și tu barăm puțin. Pari extenuat.
C: Da frate . Odihnește puțin . Noi vom căuta o casa sau orice altceva.  Dacă găsim ceva te vom trezi.
Eu: Bine . Dar fiți atenți la zombie și la urmăritori .
Ș și C : Urmăritori ?
Eu: Da . Urmăritori . Cat timp voi dormea-ți am văzut o mini hoarda care se țineau după un zombie putin mai mare și urmăreau pe cineva . Ceilalți zombie nu știau unde sa se ducă . Se pare că și ei au un fel de lider . Aveți grijă .
Băieții înțeleseseră și făceam schimb cu ei . Ștefan se ducea în locul șoferului și Cristian pe locul din dreapta . Eu mă duceam in spate extenuat și adorm aproape instant pe genunchii Anei.

După 2 ore

Mă trezesc auzind bușituri și împușcături.
Mă ridic încet și îi văd pe toți scoși din mașină și în genunchi.  Cineva îi capturarea și incercau sa ne jefuiască .
Necunoscut: Cine e liderul vostru !
L: Nu avem lider.  Încercam să supraviețuim.
Atunci aceasta o loveste cu pistolul în tâmplă și ea care lată .
N: Va mai întreb o singura data. Cine e liderul vostru !! Dacă nu ne spuneți va omorâm pe toți .
Atunci mă urc pe capota mașinii și îl țintesc pe nemernic in cap .
Ce-i doi prieteni ai lui erau nedumeriți . Unu dintre ei încearcă să fugă i-ar celălalt să mă omoare , dar avea o țintă de rahat. Îl nimeresc și pe celălalt i-ar prietenii mei fug să il prindă pe cel care a scăpat.
Eu: Cine va trimis aici . Spune .
N: Nu va zic nimic gunoaielor .
Ș: Gunoi e m*ta infectule .
Eu: Maria. Dute și caută cătușele in geanta ce-a mica .
M: Ce vrei sa faci cu ele ?
Eu: O sa vedeți. 
Atunci maria se duce după câtuși și se întoarce cu ele.
M: Poftim .
Eu: Mersi . Țineți-l bine
Îi pun cătușele in jurul unui stâlp și îl leg.
N: Dați-mi drumul jigodii nenorocite.
L: S**i p**a javra ordinara .
Era prima data când îl auzeam pe Laur că înjura in halul asta . Toți eram mirați .
L: Ce ? Ma enervat .
Atunci îmi vine o idee .
Eu: Ea zii fraiere. Cum o sa scapi de aici când o sa vina zombie după tine .
N: Și de unde vor știu unde sunt .
Atunci Andreea îmi fura ideea din cap și ea briceagul , îi taie hainele ca să fie mai ușor pentru zombie și îl taie in unele părți . Nu prea rău , dar suficient cat sa sângereze puțin .
Nemernicul urla de durere dar mie nu îmi pasă .
N: Bine bine . Va zic cine e șeful meu . Spune încercând să nu tipe de durere.
N: Nu îi știm numele. Dar își spune " Cobra regala " .
Eu: Am mai auzit numele ăsta . E un psihopat . Omoară lumea de plăcere .
Atunci se auzeau o hoarda de zombie .
Eu: In mașină toți .
N: Nu mă puteți lăsa aici . O sa ma răzbun .
În secunda aceea Carmen trage înspre capul sau fara sa il rănească ca să îi atragă pe zombie .
Noi plecam repede și vedem cum este devorat de aceștia . Țipetele sale atrăgeau mai mulți zombie în direcția aia , dar și niște urmăritori.

Seara

Ajungem cu greu in mijlocul orașului din cauza urmelor de zombie , dar și din cauza mașinilor distruse .
Găsim o clădire de 4 etaje cu geamurile baricadate .
Corina: Sa verifice careva clădirea mai întâi .
Ș: Bine . Eu , Maria și Laur verificam sus .
Damian și Ana jos și restul stau in mașină și o ascundeți .
Zis și făcut . Eu căutam jos cu Ana și ceilalți sus . Căutam in toate apartamentele sa vedem daca sunt creaturi sau oameni, dar era gol locul .
Eu și A : Nu e nimeni aici.
Atunci Maria țipă rău de tot.
Toți ne duceam să vedem ce a pățit. Atunci ea ne spune că cei morți din apartamentul 64 erau părinții ei morți .
Laur o ea în brațe și încearcă să o facă să nu mai plângă .
Îi chemam și pe ceilalți să urce și curățam 2 apartament unu lângă altul .
Eu: Mă duc jos sa ascund mașina.
Carmen , Ana și Corina veniți cu mine să mă ajutați să iau tot din mașină .
Ștefan și Lorena , încercați să pregătiți masa . Cristian tu fii atent la geamuri sa nu vina câteva . I-ar Laur. Tu stai cu Maria și consoleaz-o .
Toți eram de acord și nu comenta nimeni nimic . După câteva minute ducem totul sus . Lorena cu Ștefan terminau de pregătit  mâncarea , iar Maria nu mai plângea .
Eu: Se face târziu . Ar trebuii sa ne odihnim cu toții .
După ce mâncăm ne băgăm toți la somn . De acord ?
Toți: De acord.
Deja de făcuse 11 seara .
Eu: Noapte buna tuturor
Toți: Noapte buna .

Atât pentru capitolul asta. Eu zic că e destul de bun , sper sa va placa.
Mulțumesc celor care imi citesc cartea . Apreciez .