Trădătorii

148 15 0
                                    

Acest capitol poate avea limbaj licențios . Acesta este un avertisment.

Ma trezesc dimineața cu o durere mare de cap și de spate. În jurul meu miroase îngrozitor a mortăciuni .
După câteva minute mă trezesc și am o mare surpriza . Nu mai eram in apartament alături de ceilalți . Eram in mijlocul orașului fără muniție , arme sau mâncare la mine. Atunci mă ridic de pe jos cu o durere mare de spate și încerc să ajung înapoi .
Când am ajuns mașina nu mai era , dar nici ei sau provizii de tot felul . Atunci eram extrem de dezamăgit și nervos .
Eu: Jigodiile naibii . Cum au putut să îmi facă una ca asta .
De azi înainte nu voi mai avea încredere în nimeni niciodată.
Incerc sa mă calmez și încerc să caut sa vad daca am norocul să găsesc cate ceva.
Singurul lucru ce l-am găsit a fost un pistol cu un singur încărcător in el și o sticla de apă.
Atunci ies din clădire și mă îndreptam spre o secție de poliție . Poate aveam norocul sa găsesc cate ceva pe acolo.

După 2 ore

Ajung extrem de obosit lângă o secție de poliție abandonată . Incerc sa caut ceva arme și muniție și poate și un ghiozdan.
Singurul lucru ce găsisem era niste chei de mașină și o pereche de adidași , care erau fix mărimea mea. 
Ma duc in spatele secție să caut mașină . Era o Dacie veche 1300 ruginită , dar mai avea puțină benzina in ea.
Ne având altceva o iau și pornesc spre Cluj . Poate aveam noroc și între timp găseam pe drum și niște mâncare și benzina.
Eram foarte înfometat . Era ora 3 după-masă și nu mâncasem nimic. Tot mă gândeam de ce mi-au făcut toți una ca asta . După ce că i-am ajutat mereu ei mă trimit la moarte .
De supărare și de nervi lovesc pe cineva . Opresc sa vad cine e . Era Andreea . Plină de sânge și lovituri . Nu aveam încredere în ea dar totuși o băgam in mașină. O pusesem pe bancheta din spate și pornesc iar la drum .
Se făcuse ora 5 după-masă . Soarele dădea sa apună și nu găsise-m nici un magazin cu mâncare sau medicamente in el.
Peste puțin timp rămân fără benzină și rămânem în mijlocul străzii.
Ma duc sa mai cercetez puțin zona și magazinele . Poate aveam noroc pe aici . Ajung in fata unei farmacii , ciudat era că ușa era deschisă și erau multe medicamente acolo . I-au tot ce apuc inclusiv bandaje și apa oxigenata și mă întorc la Andreea. Chiar dacă eram supărat pe toți nu o puteam lăsa să moară așa. Îi rup haina ca să pot să o curat de sânge și să o bandajez . Ii curat rănile cu apa oxigenata sa nu se infecteze . Nu părea mușcată de zombie și lovita puternic până la leșin. Chiar nu știam ce să mai cred. Ei chiar m-au părăsit sau au fost răpiți ? Erau multe întrebări fără răspuns . Ma duc in spate să împing mașină când vând o mașină în fața mea blindata .
Ma duc cu grijă spre ea fara sa fiu văzut sau prins și avea cheile in contact și rezervorul plin. În portbagaj aveau mâncare și apă . Ma întorc la Andreea și o iau ușor în cârcă și medicamentele la fel . O pun lângă mine și fur mașina și plec spre ieșirea din oraș . Atunci îi văd pe cei a cărui era mașina .
Eu: Sper să îmi ajungă motorina măcar jumătate de drum .
Era ora 8 seara și noi ieșisem din oraș . În scurt timp se trezește și Andreea . Era confuză și nedumerită.
A: Ce sa întâmplat ? Unde suntem ?
Eu: Tu să îmi spui ce sa întâmplat. Eu m-am trezit în mijlocul orașului fără nimic la mine .
Atunci Andreea îmi spune .
A: Lorena a fost de vina . A venit cu niste oameni și ne-a luat pe toți cu fosta și tot ce era al nostru . Pe tine te-a aruncat peste geam și pe mine vroiau să mă violeze.  Abia am scăpat de ei . Maria a încercat să te ascundă dar nu a ajuns prea departe .
Când ne-au găsit pe Maria au luat-o și pe mine m-au bătut până am leșinat. 
Eu: Deci Lorena e nemernica . Când o prind o so omor .

Atât pentru capitolul asta . Sper sa va placa și dacă da voi continua.

Zombie . Începutul unei ere întunecateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum