Zombie . Începutul unei ere întunecate

Găsim adăpost și mâncare

În dimineața următoare ne trezim toți destul de obosiți .
Lorena era prima care se trezise alaturi de cei l-alti .
Eu ma trezisem mai greu deoarece dormeam prea bine .
Ne punem toți să mâncăm și după ne uitam pe geam după oameni sau zombie.
Eu: Atenție . Acum o sa fie cel mai greu , deoarece nu putem avea încredere în nimeni.
Ștefan: Are dreptate. Zombie sunt ce-a mai mică problemă a noastră acum.  Trebuie să fim atenți la oameni și să nu fim atacați.
Împachetam tot ce se putea și fie care luase cate o arma la îndemână. Cuțite , bate , pistoale , chiar și un picior de scaun era bun ca arma.
Fetele stăteau în mijloc iar 2 băieți în fața lor și 2 în spate.
Maria și Ana aveau grijă de copii .
Mergând noi pe sosea înspre oraș vedem 2 adulți foarte dezorientați. 
Ștefan: Mâinile sus . Cine sunteți și ce căutați.
???: Va rog nu ne omorâți . Ne căutăm copii . Am fugit de zombie și nu i-am mai găsit .
Peste câteva secunde unul dintre copii se uita la ei și strigă
???: Mami ? Tati ? Voi sunteți ?
Părinții erau extrem de fericiți că sunt în viață amândoi și nu sunt răniți ?
???: Unde i-ați găsit ?
Ana: I-am găsit într-un magazin . Erau speriați și răniți la picior.
Copii se îndreaptă spre ei și aceștia îi iau în brațe .
???: Vă mulțumim că i-ați salvat .
Lorena: Nu ne mulțumiți noua. Ci lui . El a zis sa nu îi lăsăm .
În momentul ăla tatăl copiilor ne dăduse cheile la o mașină dar erau și cheile la o casa .
???: Dacă mergeți drept înainte , veți găsi o mașină 4x4 mare neagra cu numai de Italia.
Acolo veți găsi și casa cu ceva provizii în ea . Noi o sa incercam sa plecam din oraș undeva la sat.
Le mulțumim pentru chei și plecăm spre locuința . Speram sa nu fie vreo farsă  .
Am mers jumătate de drum . Toți eram extrem de obosiți. 
Eu: Ne oprim și ne odihnim aici momentan . Nu știu cât mai avem până ajungem .
La u moment dat se aude o mașină .
Toți: Ascundeți-va . Vine cineva .
În secunda următoare vedem câteva mașini care mai porneau și în urma lor o hoarda de zombie .
Cristian: P*la . Asta mai lipsea . O hoarda și niște cretini.
Corina: Termina . Nu mai înjura . Vrei sa ne audă ?
Cristian: Bine fie . Dar nu aveam chef de așa ceva .
După câteva minute de așteptat , nu se mai auzea nimic. Zombie plecaseră.
Eu: Trebuie să ne grăbim . Nu știm dacă se vor întoarce sau nu.

După 2 ore de mers

Toți eram extrem de obosiți și extenuați .
Lorena: Mai avem mult ? Ma dor picioarele.
Ana: Cred că am ajuns uite mașina. 
Laur: Damian . Dă-mi mie cheile sa incerc ușile de la mașină .
Eu: Bine.  Dar fii atent .
Laur ea cheile și deschide ușa la mașină .
Laur: Asta e mașina . Și cred că și asta e casa. 
Lorena: In sfârșit . Haideți să intrăm. 
Atunci am intrat în casă . Era plină ochi cu provizii și haine , dar și cu muniție.
Toți: Aici rămânem.
Bucuroși că am găsit casa , ne odihnim și ne punem să mâncăm .
Carmen: Acum ce vom face in continuare ? Dacă va găsii careva acest loc ?
Andreea: Adevărat . Nu vreau sa fiu violată ? Spune ea puțin speriată .
Cristian: Trebuie să învățăm să folosim armele dar fără zgomot și fără să ne vadă careva . Ne trebuie o bază solidă.
Eu: Cristian are dreptate. Momentan suntem în siguranță . Dar nu se știe niciodată. Cunosc partea asta a orașului . Exista un poligon de tragere. Dar nu știu dacă avem destulă muniție .
Maria: Ce ne facem daca rămânem fără muniție ? O sa fim neputincioși !
Cristian și cu mine locuiam aproape in același loc . Și știam că în apropiere este o secție de poliție , dar și pe lângă mine era un magazin de arme.
Eu: Mâine o sa plec sa caut muniție. Voi restul rămâneți aici . Laur și Ștefan vor avea grijă de voi . Cristian . Tu ascunde mașina și să închizi toate ușile și pune capcane. 
Cristian: Și cum vom știi când te vei întoarce ?
Atunci ma gândeam la un semnal de alarmă.
Începusem să bat încet în ușa și 4 ori .
Eu: Când auziți aceste bătăi în ușă de la intrare , uitați-va pe vizor înainte să deschideți . Dacă e altcineva omorâți-l și ascundeții cadavrul sa nu ne de-a de gol mirosul .

Seara târziu

Deja era 10 seara . Afară era un întuneric major deoarece curentul picase pe partea asta a orașului.
Eu: In seara asta vom face mai întâi inventarul la provizii și tot sa vedem daca ne vor ajunge .
Fetele făceau inventarul la mâncare , iar noi băieții la muniție.
Fetele: Avem multă mâncare . Cred că ne va ajunge o vreme dacă vom sta aici .
Eu: Bun . Noi am făcut inventarul la muniție . Avem câteva gloanțe de pistol 9mm , minute pentru pușcă , pentru MP5 si M4 . Dar și pentru Sniper dar doar câteva gloanțe.
Toți eram putin nemulțumiți de muniție. Dar nu aveam încotro . Trebuie să ne odihnim .
Toți dormisem la fel ca ieri.
De data asta Lorena nu mai dormea pe jumătate goală . Ceea ce ma bucura puțin .
Luminile erau stinse , i-ar noi adormisem .