Zombie . Începutul unei ere întunecate

Tradatoarea Lorenei si Terorile

Era ora 1 noaptea . Andreea dormea dusă lângă mine .
Ne având o harta ajunsesem in Târgoviște .
Nu prea aveam multa benzina așa că de fiecare data când vedeam o mașină opream și o verificam .
Încă eram supărat pe Lorena că ne-a trădat in halul asta .
Eu: Ce nemernica . Ce scorpie ordinara . Sper sa moara sau sa fie mâncată sau violată .
Atunci Andreea se trezește .

A: Unde suntem ? Ce întuneric e ? Eu: Cred că suntem în Târgoviște . Aici probabil o sa ne căutăm un loc unde să stăm .
A: Mie frica ? Dacă o sa ne atace careva ?
Eu: Am un pistol la mine . E c-am singurul lucru care il avem sa ne apărăm .

Dintr-o​ dată se auzeau niste mârâit-uri cumplite afară.
Ca și cum ar fii vr-un animal sau ceva de genul.
Aprind farurile și vedem in fața noastră o arătare hidoasa care își desfăcea toată gura și avea in loc de degete gheare cumplite .

Eu: Am belit-o . Sa scăpăm de el
A: Ce e asta ? De unde a apărut ?
Eu: Nu știu și nu am de gând să opresc să întreb .

Arătarea se apropia rapid de noi , dar de-o data se oprește.

Eu: Cred că am scăpat de el . Sa speram că de tot .
A: Îmi e frica . Dacă se întoarce să ne mănânce ?
Eu: Atunci o sa incerc sa il calc .

Nici nu termin de vorbit că il vedem iar în fața noastră uitând​ duse în altă direcție .
Apăs la maxim accelerația și intru in plin in el .
Norocul nostru era că in mașină aveam erbeg și centurile puse .

Eu: Stai aici . Verific daca e mort . A: Ai grija . Ea pistolul la tine .

Andreea îmi aruncă pistolul și mă uit la arătare . Se zbătea să trăiască. Atunci îi trag 2 gloanțe în cap și moare .

Eu: Drumul e liber acum . Sa căutăm o casă ceva .

După 3 ore

Era ora 4 dimineața. Și noi ne plimbam prin tot orașul cu mașina . Ocazional găseam provizii și puțină muniție , dar nu pentru pistolul meu .

A: Damian ? Mie îmi e puțin foame . Putem oprii undeva ?
Eu: Ai dreptate . Și mie îmi e destul de foame.

Opream lângă o statuie distrusă .
Acolo ieșeam din mașină și scoteam ce era de mâncare prin portbagaj. Erau câteva conserve de pui , de peste , culmea ; încă mai era pâine proaspătă . Și câteva pungi cu clipsuri .
Desfacem amândoi cate o conserva de pui și mâncam.

Amândoi: Pofta buna.

Începusem să ne bufneasca rasul că am zis amândoi același lucru .
După ce mâncam și ne odihneam puțin Andreea ma întreabă .

A: Ce vom face acum ? Mergem după ceilalți ? Sau ne facem noi o bază ?
Eu: Nu prea mai am încredere în nimeni după incident.
A: Nici in mine ? Spune ea tristă
Eu: In tine am puțină încredere . Momentan nu m-ai trădat . Dar , nu se știe niciodată

După ceva timp de socializare , porneam spre mijlocul orașului . Acolo erau câteva case și magazine , chiar și un mini mall .

Eu:Sa inspectam câteva case. Care arată puțin mai bine vom sta in ea .
A: Bine. Să căutăm una cu gardul întreg dar rezistent totuși .

Ne plimbam noi din casă în casă până dădeam de o vila cu gard din piatră tot . Porțile erau din metal și nu se vedeau prin ele .

Eu: Oprim aici momentan și inspectam casa. Dacă e vr-un zombie il omorâm .
A: Dar eu nu am arma ?

Asta mă pusese pe gânduri . Nu puteam intra dacă nu aveam amândoi arme . Așa că a trebuit să improvizez o bucata din creanga unui copac .

Eu: Poftim . Tine tu pistolul . Eu folosesc creanga asta drept o bâtă bine ? Sa fim atenți și la oameni .

Intrăm ușor înăuntru . Parcară-m mașină înăuntru sa nu ne-o fure cineva și închideam porțile .
Erau câțiva zombie în living și alți câțiva pe la etaj .
Andreea îi împușca pe cei din living in cap , iar eu ii omoram pe cei de la etaj.
Casa era aproape "curata" de zombie. Mai trebuia să verificăm subsolul . Acolo era un zombie legat cu cătușe și o piscina mai mica într-o cămăruță . Erau la subsol 4 camere. Bucătărie și sufragerie , o toaletă și "camera de relaxare" sa ii zicem așa . Acolo era o masa de biliard , un frigider și mini piscina .
Nu apucam sa zic nimic că

A: Vreau să stăm aici . Te rog .

Eu începusem să râd puțin . Eram de acord cu ea , dar casa era mult prea mare . Norocul nostru era că curetul și apa încă mai funcționează și gazul. Erau câteva camere de supraveghere funcționale așa că de ce nu .

Eu: Prea bine . Dar avem amândoi grija de casa bine ?
A: De acord . Spune ea fericită și zâmbind îmi sare în brațe .

Asta e tot cu capitolul asta . Sper că va plăcut și să il citiți cu mare plăcere .