Brianna

4 - Rose ?...

   - Julian !
   Dar nu se mai întoarse .
Mi-am strâns aripile și am fugit grăbită spre baie . " Aveam culoarea unui ochi schimbată ? Cum adică ?! "
    Când m-am uitat în oglindă, aveam un ochi căprui și unul smarald . " Cum se poate ?! " Mi-am dat ochelarii jos : ambii ochi erau o combinație dintre albastru, smarald și căprui . Asta însemna că... ochelarii erau defecţi .
   - Și acum ce mă fac ? gândesc eu cu voce tare .
   - Brianna ?
   Era Rose .
   - Ce ? Oh, Rose, tu erai . Nici nu ai idee câte sentimente am putut avea în jumătate de oră ... Dar tu de unde știi că sunt aici ?
   - Te-am auzit de pe hol .
   - A, chiar atât de tare m-am auzit ? spun amuzată .
   - Știi că eu aud totul !
   Aveam nevoie de un zâmbet, iar Rose și-a dat seama . E o prietenă minunată...
   - Rose , trebuie să-ți spun ceva...
   - Poţi să-mi spui , ai încredere, liniștește-te . Te ascult.
   - Nu îți pot spune aici, zic mai mult șoptit .
   - A, am înțeles .
   - Vii la mine ?
   - Sigur !
   Am pornit amândouă spre casa mea . Era o vilă destul de drăguță ... Părinții mei erau plecați pe o altă lume... dar eu am rămas aici pentru a mă putea obișnui cu oamenii , și pt. a mai învăța câte ceva . Eram singură de la 14 ani. Uneori puteam să mă duc la părinți, dar o dată la cel puțin 100 de zile...
   În fine , am ajuns și ne-am pus pe canapeaua din living .
   - Deci, ce voiai să-mi spui ?
   - Înainte , promite-mi că nu mă vei crede nebună, pentru că îți voi arăta dovezi, toate la timpul lor. Of, ce tot zic, am nevoie de ajutor , încă nu mă pot controla bine !
   - Stai liniștită, nici eu .
   - Ce ?!
   - Cum "ce?!" ?
   - Tu nu ești om ? Eram uimită complet . Ochii mei erau căprui-verzui .
   - Ochii tăi... Stai, cum adică nu sunt om ?!
   - A, credeam că ești ca mine...
   - Ca tine ?
   - Eu sunt o ființă mai diferită. Vezi tu , eu...
   Dar nu am mai putut continua . Rose... avea ...
   - Nu la asta te refereai ? spuse ea .
   - Rose, ești... ca mine !
   Avea niște aripi superbe... erau ca ale mele, doar că ale ei mi se păreau mult mai frumoase !
   - Dar, cum...
   - Ăăăă, nu știu, așa m-am născut ?
   - Da, nu la asta mă refeream, dar sunt uimită, nu știam că există și alții ca mine, cel puțin nu mă așteptam să mă întâlnesc aici cu cineva ca mine...
   - Și nu-ți place de cine ești ?
   - Uneori mă întreb cum ar fi dacă aș fi normală...
   - În fine, asta voiai să-mi spui ?
   - Și asta. Dar, mai am ceva întrebări despre care aș vrea să vorbim .
   - Spune .

Hei ! E cam târziu, dar nu am somn :)) Hope you enjoy it !
#23:36