Brianna

7 - Ce-am făcut ?!

   - Brianna, dar eu...
   - Rose, am stabilit !
   - DAR EU NU VREAU !!
   O lacrimă apăru...
Nu credeam că o voi vedea pe Rose plângând, nu atât de devreme . Nu ne cunoaștem de mult timp . Nu credeam că o voi face să plângă. Nu eu...
   Rose își desfăcu aripile și ieși pe fereastră, prin spațiul minuscul dintre cele două blocuri . Vârfurile aripilor i se zgâriau de cărămizile dure ce îi blocau din ce in ce mai mult calea .
   Am scos capul pe fereastră...
   - Rose ! Stai , unde mergi ?! Rose, întoarce-te !
   Dar nimic...
   - Rose !
Începusem să lăcrimez...
   Dar, cu toate forțele acumulate și cu durerea din inimă, am spus :
   - Rose , îmi pare rău ! Rose, Ro...
   Nu mai puteam vorbi . Mă simțeam îngrozitor...
M-am lăsat ușor în jos, sprijinindu-mă de pervazul îngălbenit . Suspinele mi se auzeau încet, scăzând cu fiecare minut ce trecea . Curând, toate amintirile mi se derulau în minte, de când am făcut primii pași și până acum . Uneori zâmbeam, alte ori câte o lacrimă mi se scurgea pe obrajii fierbinți... până am auzit un zgomot.
   - Brianna...
   Mă așteptam să fie Rose, dar cea mai nepotrivită persoană își găsi să vină.
   - Ce vrei ?
   - Ai pățit ceva ?
   - Ce întrebare e asta ?
   - Ai dreptate . Vezi tu, când Rose are o criză sau e supărată ori nedreptățită de cineva drag, se schimbă . Acum simte nevoia să fie singură .
   - Da' ce ești tu, mesager ? Și de unde știi toate astea ?!
   - Asta nu te privește pe tine .
   Atunci m-am uitat un timp scurt la el, la cât de drăguț, dar totuși cât de îngâmfat era .
   - Hmm, oare cum îmi permit să îți pun întrebări ? spun eu, accentuând ironia .
   - Nu întinde coarda . Fii fată cu...
   Dar nu apucă să termine fraza, deoarece l-am plesnit . Și încă ce plesneală ! Sunetul răsunase în toată încăperea .
    Nu observasem, dar de când Julian a venit , Rose era în spatele lui." Cum de am văzut-o de abia acum ?! "

   Julian se uită la mine, în timp ce își șterse sângele ce își făcuse apariția pe buza sa . Începu să chicotească, arăta ca un psihopat .

   - Julian, cred că ar trebui să pleci, a spus Rose .

   Julian plecă, aruncându-mi o ultimă privire în genul " Nu s-a terminat " .

   - Rose, îmi pare rău, te rog iartă-mă...
   - Te-am iertat, Brianna , te-am iertat...

Hei ! Acesta a fost și capitolul, cam scurtuţ, ce-i drept, dar voi încerca să-mi iau revanșa în următorul .
   Iar acum, vorba din popor :
Hope you enjoy it !