Brianna

11 - Pe drum...

   Ori am nevoie de un control medical, ori pe aripi avea... țepi . Ce să fac ? Cum aș putea reacționa ?! Am rămas nemișcată în pragul ușii . Și avea urme pe față, plânsese ?!

   - Um...
  
   Eram complet blocată . După mai mult timp, șoptesc :
   - Rose ?

   Nici un răspuns .
Mă duc lângă ea .Iau pătura de pe pat și o pun peste amândouă, acum eu ținând-o în brațe . Am adormit...

                   *a doua zi*

   Mă ridic de pe podea . Eram singură . Rose intră ușor în cameră .
   - 'Neaţa, văd că te-ai trezit !
   - Da . Rose, ce-ai pățit ? Ce întrebare stupidă . Îmi pare rău că nu am venit mai devreme...
   Rose mă întrerupe :
   - Brianna, dacă nu ne întâlneam, probabil că nu aveam această șansă, oportunitate, chiar onoare, știință, încredere profundă nici o dată . Îți mulțumesc ! Sunt atât de sentimentală !
   
   Atunci ne-am luat în brațe și am schițat câte un zâmbet .

   Deodată, rup tăcerea :
   - Dar ce au pățit aripile tale ?
   - Adică ?
   - Aseară, când am venit în camera ta, aveai... un fel de țepi pe aripi.
   - Nu știu ce să zic, poate știu părinții, îi vom întreba !
   - Ok surioară !
   Noul apelativ o face pe Rose să chicotească .

   Mă duc în camera mea și îmi fac rutina de dimineață, după care mă îmbrac .
   De la parter se aude o voce ( pe care dacă nu aveam auz dezvoltat nu o auzeam ) :
   - La masă !

   Ok, asta a fost ciudat, dar am răspuns :
   - Acuum !

   Când ajung în bucătărie găsesc un castron cu mere tăiate felii, o farfurie pe care sunt câte două sendvişuri pentru fiecare, câte un pahar cu un milkshake de banane și căpşuni cred și un platou pe care era o clătită . Rose era cu tigaia în mână, tocmai a întors o clătită în aer .
   - Ia uite cine-i bucătar !
   Rose zâmbește . Eu mă așez pe un scaun și iau o felie de măr .
   - Poftă bună !
   - Mersi ! Mănânc tot castronul ?
   - Da, eu am mâncat . Dar te rog, lasă castronul întreg, pare drăguț .

    După ce mănânc feliile de măr, iau un sendviş .
   - Ce bine găsești !
   - Mulțumesc ! Și clătitele sunt gata !

  Am fost axată pe mâncare și nu am observat când s-a umplut platoul .

   - Ăăăă, wow ! Parcă ești  mama !
   - Da...
   - Scuze, nu mi-am dat seama .
   - Nu ai greșit cu nimic, dar am un sentiment ciudat...
   - Înțeleg... de fapt nu înțeleg pentru că nu am avut starea asta...
   - Mai bine așa .

   După ce mâncăm, mergem în camera mea .
  
   - Nu ți-am arătat ceva . Ceva legat de acest dulap . Urmează-mă .
   - Ăăăă, în dulap ?
   - De ce , nu ai încredere ?
   - Evident că am...
   - Atunci haide .
    Dau toate hainele la o parte și iau o puşculiţă cu o broască . Cu cheiţa de la gât descui și iau un săculeţ pe care îl desfac . Șoptesc înăuntrul lui "Mamă, vin ."  și o iau pe Rose de mână . Săculeţul se lărgește iar noi intrăm în el, în spatele nostru portalul închizându-se .
   În fața noastră orizontul este alb, fără cărări, pereți, cer sau orice altceva.
   - Brianna, ce facem acum ? Pe unde înaintăm ? Vom ajunge la părinți ? Nu e nici un drum ...
   - Nu avem nevoie de drum, ci de voință .

   Hei, am revenit ! Se adaugă o nouă putere supranaturală : auzul dezvoltat , dar atunci când sunt concentrați pe o anumită idee, ori bulversaţi sau chestii de genu' , puterea poate scădea parțial .

   App. , mă bucur nespus când văd că nr. de cititori crește, și v-am spus, aș vrea să vă lăsați părerile, adică nu prea "conteşte" dacă-s bune sau nebune .