Zilele cu tine la liceu

Mă... iubeşte?

    Din nou, m-am trezit cu zâmbetul pe buze. Am numarul de telefon al lui Alex!! Sunt foarte fericita pentru un lucru asa mărunt. Ca in fiecare dimineata, m-am pregătit pentru liceu, am luat lucrurile necesare pentru a decora clasa si dupa am plecat la statie. Acolo era si Ana. Cand m-a vazut mi-a facut cu mâna si a strigat:
- Buna dimineața, Roxana!
- Buna dimineața, Ana!
- Wow, pentru tine chiar ca este o dimineață buna! Ce s-a intamplat de esti asa de fericita?
- Sa stii ca trucul tau de magie de ieri a functionat!
- Cum?
- Da, mi-ai facut doua foi sa dispară!
- Sunt un geniu!!
- Dar ghici unde au dispărut! În ghiozdanul lui Alex!
- Poftim?
- Da, asa a inceput toata fericirea. Alex a sunat si mi-a spus ca are doua foi in plus, care s-au dovedit a fii ale mele.
- Si..?
- Si am avut atâta îndrăzneală, încât i-am cerut numarul de telefon!
- INCREDIBIL!!!
     Ana a inceput sa strige si sa sară pe acolo, iar trei oameni străini se uitau la ea.
- Ana, mai încet, opreste-te!  i-am soptit eu.
- Scuze... dar sunt foarte fericită! Adică, ar putea fii începutul unei relații!
- Poftim? Nu, nu, nu, nu! Este prea repede! Adică...
- Ha ha! Iar te inrosesti!
- Taci, Ana!
    Intr-un final, autobuzul sosise si am urcat in el, plecând spre liceu. Cand am ajuns in clasa, toți colegii vorbeau si aranjau lucrurile pentru surpriză!
- Buna dimineața! am spus eu si Ana.
- Roxana, buna dimineata! Trebuie sa vii repede!  mi-a spus Claudia, o colega de a mea.
- Ce model spui ca arata mai bine? Cel in dungi sau in carouri? m-a intrebat ea.
- Eu zic ca cel in dungi. Cel in carouri este prea încărcat.
- Bine!
     Mi-am lasat geaca si ghiozdanul.  Am inceput sa adun câte o poza de la fiecare coleg. Toți erau asa de drăguți când erau mici!
Am ajuns si la banca lui Alex.
- B-Buna dimineata, Alex! i-am spus eu.
- Neața', Roxana! mi-a raspuns el.
- Tu ai adus o poza cu tine de cand erai mic?
- Da, am adus. Este singura pe care am gasit-o!
   El a inceput sa cotrobaiasca prin ghiozdan si a scos o poza mica. In poza era el, când era mic, cu o căciulă de Mos Crăciun. Se vede ca poza a fost facuta de Crăciun. Arata asa de bine, chiar si la vreo 10 ani. Avea acelasi zâmbet perfect, ochii verzi si un pic din parul sau blond ii iesea din căciulă. Avea o camasa alba si o cravata rosie. Acelasi stil modern si frumos ca acum.
- Ce drăguț!  am spus eu încet, crezând ca nu ma aude.
- Mersi!
- A-Ai auzit?
- Da! a spus el râzând încet.
Eu i-am zâmbit timidă.
    Dupa ce am adunat toate pozele,am luat foaia si lipiciul si am inceput sa lipesc pozele împreună cu Ana si inca doua colege. Fiecare dintre noi aveam câte o ocupație. Eu a mai trebuit si sa "patrulez" prin clasa, ca sa vad cum se descrurca ceilalti si daca au nevoie de ajutor. Se descurcau toți foarte bine!
Am ajuns si la echipa in care era Alex. El cu inca patru prieteni de ai lui făceau ceva legat de sport. Desenau cate ceva din fotbal, baschet etc.
Alex tocmai ce terminase sa deseneze un cos de baschet. L-a desenat asa de bine, arata ca unul real!
Am avut o ora la dispozitie ca sa facem lucrurile. Prima ora am fi avut muzica, dar profesoara a spus ca ne lasa ora liberă. La final am lipit desenele pe pereți. Nu va puteti imagina cât de bine arata totul!
Cu toții am fost foarte fericiți si mândrii!
    Dupa aceea,am vazut in plasa unui coleg, ca avea spray pentru graffiti. Nu m-am putut abtine, asa ca am luat un tub cu spray si am fugit afara. Voiam sa desenez pe perete! Asa ca m-am dus in spatele scolii si am inceput. Am scris, am desenat, a fost super tare! Am inceput sa strig de fericire!
Dintr-o data, l-am vazut pe Alex:
- Roxana, ce faci?
- Hei, Alex! De ce nu ti-ai adus si tu un tub cu spray! Hai sa desenam!!
- Roxana, nu mai urla, opreste-te din desenat!
     Nu-l ascultam. Desenam in continuare.
- Opreste-te! Nu e voie sa desenezi pe scoala!
Alex imi luase tubul din mână.
  Se pare ca in acel moment, directorul scolii a auzit cum strigăm pe acolo si a venit dupa scoala.
- Ce se intampla aici?  a intrebat el.
- Domnule director!  am exclamat eu speriată.
- Ce? Cine a desenat pe perete?
- Eu am facut-o!  a spus Alex
- Alex, ce faci?  l-am intrebat.
- Alex, chiar tu ai facut asta?  a intrebat domnul director.
- Da, eu, imi pare rau!
- Imi pare rau, dar pentru asta vei fii pedepsit. Detenție de la ora 16:00-17:00.
- Am inteles!
    Directorul plecase.Nu mai stiam ce sa spun. Din cauza mea, Alex va sta la detenție si poate mai rău! Alex aruncase tubul cu spray. I-am spus:
- Alex, imi pare rău.
- De ce iti ceri scuze?
- Pai... Dar tu de ce ai luat vina asupra ta?
- De ce am luat vina asupra mea?
   Alex ma luase de mână, ma trase un pic spre el, ma privise in ochi si imi spuse:
- Pentru ca te iubesc!
    Am inrosit. Inima imi batea prea tare. Am simtit ca imi lacrimeaza ochii. El a spus ca... ma... iubeste?
Am simtit fluturi in stomac. Nu mai stiam ce sa fac, ce sa zic, ce sa simt. Voiam sa spun ca sentimentul este reciproc. Dar nu puteam. Aveam un nod in gât.
- Si normal ca te apăr si am grija de tine, din moment ce te iubesc. Roxana, poate tu crezi ca acum imi bat joc si ca poate te mint. Dar nu am mai simtit asta pentru nici o fata. Tu esti specială. M-am îndrăgostit de tine de când te-am vazut.
    Atunci chiar am inceput sa plâng. Mi-am luat mâna din mâna lui si am fugit. Am fugit in timp ce lacrimile curgeau pe obrazul meu inrosit. L-am auzit pe Alex cum m-a strigat. Nu ma mai interesa nimic. Ce mi-a facut băiatul acesta? Nu stiam ca asta este dragostea. Am fugit pana intr-un colț al scolii. Acolo m-am ghemuit si am continuat sa plâng. Si eu simt ceva pentru el, as fi vrut sa ii spun asta. Tot timpul l-am privit ca pe un prieten, pana am realizat ca il iubesc!