Zilele cu tine la liceu

Cum să ii spun?

   - Vai de mine, vai de mine, vai de mine!!! Voi intarzia, nu ajung la timp, nuuu!!!
Asta spuneam de dimineata in timp ce ma pregăteam sa plec la scoala. Era ora 7:35 si la 7:45 trebuia sa fiu in statia de autobuz. Aseară uitasem sa imi pun alarma, iar mama si tata au plecat devreme la servici si nu a avut cine sa ma trezească. Am avut timp sa ma îmbrac, sa ma piaptan putin si sa ma spăl pe dinți. După am fugit catre statie. Aratam oribil! Nu ma spalasem pe față si imi era foame! Noroc ca atunci când am ajuns la scoala am avut timp sa imi iau un sandwich de la magazinul scolii.
      Am ajuns in fața clasei. Prima ora aveam engleza si imi era teama sa nu ma certe profesoara. Am batut in usa, am deschis-o putin si m-am uitat timidă. Super! Profesoara inca nu era in clasă. Toți colegii se uitau dubios la mine, intrebandu-se de ce nu intru in clasa! Dintr-o data aud pe cineva tusind in spatele meu, bătând nervos din picior. Imi întorc privirea speriată si o vad pe nimeni alta decat doamna Salomie, profesoara de engleza. I-am zâmbit putin si am spus:
- G-Good morning, teacher!
- Roxana, good morning! Te-as întreba de ce stai in fața mea si nu intri in clasa!
- Pai stiti, eu...
- Nu contează! Intra odată ca sa pot sa-mi incep ora!
- D-Da!
   Am intrat ca fulgerul in clasa, punandu-ma in banca mea. Toți colegii au inceput sa chicoteasca!
- Hei! Ce s-a intamplat?  m-a intrebat Ana soptind.
- M-am trezit tarziu!  am raspuns eu încet.
    Si uite asa a inceput ziua asta "minunata" de luni.
In pauza am mai repetat la fizica, pentru ca cum am spus, azi este un test important.Imi luasem caietul din ghiozdan si am inceput sa repet.
Alex venise la banca mea si imi inchise caietul, eu reusind sa nu mai citesc.
- Scuza-ma, care e problema ta, nu vezi ca invat? l-am intrebat eu.
- Înveți dupa, acum vi cu mine!
Ma luase de braț, ma ridicase de pe scaun si ma tragea pana pe holul scolii.
- Da-mi drumul!  spuneam eu cu dinții stransi, zbatandu-ma sa scap.
El ma aruncase,intr-un fel, spre perete si dupa ma blocase acolo. Statea cu mainile in stânga si dreapta mea, ca eu sa nu pot fugi.
- Te rog spune-mi ce se intampla!?  m-a intrebat el, de data asta nu cu voce înceată, ci urlând!
- Nu am nimic sa iti spun!
- Minti, Roxana! Minti! Cu ce ti-am gresit? Vorbeste, te rog!
- Alex, încetează!
- Bine, cum vrei! Iubirea provine din ură, asa că să continuăm să ne certam!
- N-Nu ne certam! Tu esti cel care nu ma lasa in pace!
- Stii ce nu ma lasa pe mine in pace? Intrebarile, Roxana, intrebarile! Intrebarile si gândurile si insomniile!
I-Imi cer scuze daca te-am supărat cu ceva, dar nu stiu cu ce!
    Avea si el dreptate... Nu stia de ce m-am supărat pe el, cred ca trebuia sa ii spun.
- Nu pot sa iti zic de ce m-am supărat, aici, de fata cu toata lumea.
- Bine, atunci imi spui dupa ce se termina orele. Vom ramane doar noi doi in clasa si atunci imi spui.
    Isi luase mâinile din jurul meu si plecase la baie, cred. Dintr-o data, stai, ce e asta? O... o lacrimă imi curgea pe obraz! De unde a venit? N-Nu inteleg, de ce mi-a venit sa plâng. Nici nu am simtit ca o sa vina! Mi-am sters lacrima cu mâneca si am plecat in clasa. Dar, de ce? De ce mi-a curs acea lacrimă? Pur si simplu a venit de nicăieri!
    Intrase profesoara de fizica. Da... nu am mai avut timp sa repet! Ni s-a dat testul. Testul mi se părea extrem de usor, din moment ce sâmbătă am invatat foarte mult. Am scris, am completat si am socotit... dupa am dus testul la doamna profesoara. Toți colegii se uitaseră, din nou, foarte dubios la mine. Ii auzeam cum se mirau ca am terminat testul asa de repede. Profesoara mi-a corectat testul si a zis zambind:
- Bravo Roxana, zece fara nici o greseala!
Eu am zâmbit inapoi si m-am dus la locul meu. Colegii mei s-au mirat. Niciodata nu m-am dat mare ca am luat o nota buna sau ca profesorii ma lăudau. Adică, eu invat pentru mine. Plus ca, nu degeaba am fost aleasă presedinta clasei. Trebuie sa fiu un exemplu.  Trebuie sa recunos ca aveam mai multe emotii pentru ce se va intampla dupa ore, când ii voi spune lui Alex. Habar nu am cum o sa ii zic. Ma voi comporta natural si ii voi spune tot cum i-am spus si Anei. Da... asa voi face. Sper ca va fi bine
...