Zilele cu tine la liceu

Îl iubesc!

     Dupa ce am plâns acolo singură, am mers spre clasa. As fi vrut sa imi iau ghiozdanul si sa plec acasa, ca sa nu mai dau ochii cu Alex. Dar nu am putut face asta. Maine este ziua doamnei diriginte, asa ca nu vreau sa afle ca am chiulit si sa stric tot!
Trebuia sa suport, asta e! Cu toate ca atunci când il vad pe Alex înnebunesc!
    Aveam ora de istorie. Proful de istorie este asa de sever, nici musca sa nu se auda la ora lui!
Deodată simt cum ceva ma loveste încet in spate si cade pe jos fosnind. Era o bucata de hârtie mototolita. Ma întrebam cine mi-a aruncat-o. Mi-am dat seama ca Alex. Am luat hârtia de jos, am desfacut-o si am citit:
- In pauza vino in spatele scolii, unde ti-am spus ce simt!
M-am întors catre Alex si am dat cu capul ca nu!
Nu ma duc!! Sa fie clar! Sper sa înțeleagă si el ca nu este usor pentru mine! Cu toate ca scriam mult in ora de istorie, imi doream sa nu vina pauza. Pentru ca asta ar însemna ca Alex poate vorbi cu mine! Poate iar o sa ma ia cu forța de braț si o sa ma duca pe hol!
   Dar... e adevarat ce a spus? Chiar ma iubeste? Adică, cum sa iubesti o persoana daca o cunosti doar de vreo saptamana? Nu stie nimic despre mine, in afara ca imi place culoarea verde si pizza! Adevarul e ca... si eu sunt îndrăgostită de el. Nu inteleg cum vine iubirea asta! La inceput il uram, pentru ca era un coleg nou, dar am inceput sa-l cunosc si am realizat ca este diferit!
    Din păcate, s-a sunat de pauza. Cand am auzit ca s-a sunat, am lasat pixul jos si am plecat afara. Stiam ca Alex o sa vina dupa mine. Am reusit sa merg pana in curtea scolii.
- Roxana, stai!  mi-a spus el in timp ce m-a oprit din mers, luandu-ma cu forța de braț!
- Alex, te rog, intelege-ma!  i-am spus eu privindu-l in ochi.
- Nu, tu sa intelegi! Cu cât iti ascunzi mai mult sentimentele, cu atât ele se arata mai mult. Cu cat iti negi mai mult sentimentele, cu atât ele cresc mai mult!!
    Din nou a spus niste lucruri foarte adevarate!! Creierul meu imi spune: " Cui ii pasă?"  dar dupa inima sopteste: "Tie, fraiero!"
Gândurile ma omoară! Incerc sa nu ma mai gândesc! Dar parca si tăcerea este si ea un criminal! Am invatat, mai demult, ceva de la viață... daca iubesti o persoana, spune-i pana nu e prea tarziu!
Am lasat capul in jos si i-am spus încet:
- D-Da...
- Da, ce?
- Da, si eu te iubesc! am strigat tare, cu lacrimi in ochi!
   A fost un moment de liniste. Il priveam cu lacrimi în ochi. El prima data a arătat surprins, dupa mi-a zâmbit si m-a luat in brațe. Din nou ma întreb, ce-i asta? Este asta iubire? Este iubire atunci când băiatul pe care il iubesti iti spune ca si el te iubeste? Este iubire atunci când ai curaj sa plângi in fața lui? Este iubire atunci când el te îmbrătisează tare, tare? Eu il iubesc. Si el imi face toate lucrurile astea. Deci, da, este iubire!
    L-am cuprins si eu cu mâinile si l-am strâns in brațe. Dupa aceea ne-am privit. Eu il priveam in ochii lui verzi, el in ochii mei căprui. Cu mâna dreaptă a inceput sa ma mângâie pe cap si pe față, iar eu am zâmbit. S-a apropiat încet cu gura de urechea mea si mi-a soptit:
- M-ai facut extrem de fericit!
   Eu am inchis ochii, nu am mai spus nimic. Doamne, este acesta un vis? Eu in realitate nu am mai facut asta. Deci cred ca e un vis. Ori e un vis, ori băiatul acesta m-a schimbat radical!
Dar... daca ma va răni? Daca ma va lasa cu inima in mii de bucăți? Nu sunt pregatita! Adică, nu suntem acum împreună, dar... mi-as dori.
- Hai in clasă.  mi-a spus el.
Eu am dat afirmativ din cap.
- Du-te tu primul, dupa vin eu.   i-am spus eu.
El m-a luat strâns de mână si mi-a zis:
- Nu! Vom merge împreună! Vom păşi împreună spre un viitor. Un viitor in care suntem noi doi.
- Alex, dar colegii...
- Nu ma intereseaza ce spun ei! Nu ma intereseaza ce spune restul lumii! Cât timp te țin de mână, înving orice!
   Mi-a sarutat mâna, dupa am plecat in clasă. Am intrat în clasă tinandu-ne de mână. El m-a asezat la locul meu, mi-a zâmbit si s-a dus si el la locul lui.
Eram rosie la față. Noroc ca nu ne-au băgat prea mulți in seama, doar prietena mea ce mai buna, Ana.
- Neaparat imi vei povestii ce s-a intamplat!  mi-a spus ea încet.
- Ana, te rog nu ma presa acum!
- Nu trebuie sa imi spui acum!
    Orele au trecut. Nu am mai vorbit cu Alex de atunci, din acel moment. Ma bucur ca a inteles ca trebuie sa imi dea un mic spațiu si sa ma lase sa ma mai gândesc.
    Cand am ajuns acasa, m-am pus in pat. Inima imi batea tare, nu puteam sa nu imi amintesc momentul in care ne-am imbratișat. Eu trebuie sa ma gândesc la ce voi face de acum! Imi doresc sa fim împreună, dar nu stiu nimic despre cupluri si chestii. As vrea sa il sărut si sa il îmbrățișez mai des. Sa petrecem mai mult timp împreună. Dar cum am spus, mi-e teama ca poate o sa rămân cu inima in mii de bucăți. Trebuie sa risc si sa vad cum este sa ai un iubit. Il iubesc, recunosc! De la atâtea gânduri am adormit. Am visat frumos, foarte frumos!
    M-am trezit de dimineață din cauza soarelui care bătea în geamul meu.
M-am pregătit sa plec la statie dupa la liceu. Astăzi e ziua doamnei diriginte! Sper ca o sa ii placa cum noi toti am decorat clasa.
In curtea scolii m-am întâlnit cu Alex.
- Buna dimineata, Roxana!
- Alex! B-Buna dimineața!
- Te rog, nu iti mai fie rusine si nu te mai simtii jenata. Comporta-te natural.
- Da.
Am mers împreună in clasa. Bine inteles ca decorarea clasei nu a fost singura surpriza. Am luat, din fondul clasei, un buchet mare de flori si ciocolată. Lucruri simple, dar din suflet! Prima ora o aveam cu diriga, deci a fost super! Ne-am pus toți unul langa altul si când a intrat doamna diriginta, am inceput sa cântăm "La mulți ani!"
   Cand doamna diriginta a vazut surpriza cea mare, a inceput sa plângă de fericire! Ne-a îmbrățișat pe toți. Noroc pentru noi, am scăpat de ora de geografie! Toata ora doamna diriginta a admirat ce am facut noi în clasa si a facut vreo 20 de poze la buchetul minunat cu flori!
    Venise si pauza! Un coleg de al meu, Mihai, ne-a propus mie,Anei, lui Alex si lui Dan sa mergem sâmbătă seara in club. Toți au fost de acord din prima. Eu am stat putin pe gânduri, dar la final, am acceptat. Ar fi prima oară când merg in club! Deci, de ce sa nu vad si eu cum e? Sigur va fi distractiv.
- Nu stii cât ma bucur ca vii si tu!  mi-a spus Ana.
- M-am gandit sa vad si eu cum e.
- Este frumos! Normal, nici eu nu am cine stie câtă experiență. Mai tii minte, când aveam 15 ani si eu am fost cu băiatul ala de care imi plăcea la club? A fost prima data cand am mers la club!
- Normal ca tin minte! Aveai atâtea emoții si voiai sa arăți cât mai bine pentru el,încât te-ai dat cu un ruj rosu aprins si ti-ai pus sosete la sâni ca sa pară super mari!
- El avea 18 ani, voiam sa il impresionez! Oricum, nu-mi mai aminti!
   Am inceput sa râdem amândouă. Am râs foarte,foarte tare, amintindu-ne lucrurile astea. Aceasta este durerea mea preferată, durerea burtii când râd prea mult cu prietena mea!
Am mici emoții pentru maine seară, pentru ca si Alex va veni la club. Recunosc, imi doresc sa arăt bine ca sa ii placa lui. Cu toate ca el nu se uita la exterior. Acesta este unul dintre lucrurile de care m-am îndrăgostit la el.