Capitolul 7

1K 155 8
                                    

CAPITOLUL 7

Culoarea ochilor săi se schimbau. De la roșu, mov și roz, până la albastru, verde și galben. Orice culoare numai căprui nu. Nu mai auzeam nimic, de parcă tot ce era în jurul meu era dat pe mut. Nici nu mai conta asta în momentul acesta, tocmai făcusem o greșeală. 

Îl atinsesem și îmi simțeam corpul în flăcări. Ah, totul se schimba în fața mea. Casa era alta, dar parcă tot a mea. Era ca și cum aș vedea o călătorie în timp. Am încercat să-mi trag mâna din cea a lui Taehyung, dar el m-a strâns mai tare. Începuse să șoptească ceva în altă limbă, de parcă vorbea cu cineva. 

Taehyung și-a lăsat capul pe spate, zâmbind mulțumit. Am decis să stau calmă și să nu-mi pese de ceea ce va urma. Are nevoie de mine, nu? Ca să obțină ce vrea, trebuie să mă țină în viață. 

Am tresărit când Taehyung m-a apucat brusc de gât. Nu-mi plăcea, acum simțeam înțepături și aproape că plângeam din cauza durerii. Am închis ochii, numărând până la zece, în speranța că asta îmi distrăgea atenția. 

Corpul mi s-a trântit de podea când Taehyung mi-a dat drumu. Am înghițit în sec, urmând ca mai apoi să tresar. Cineva necunoscut apăruse în camera aceasta. L-am privit uimită. Se ridicase și el de pe jos, unde fusese înconjurat de o baltă de sânge. Avea sânge până și la gură. 

— Ah, Doamne. Mulțumesc, a spus blondul, gemând mai mult. Și-a întins corpul, lăsându-și oasele să trosnească. 

Și-a trecut mâna prin păr, dându-și-l pe spate. S-a uitat la mine cu o sprânceană ridicată, ca mai apoi să rânjească. A înaintat spre mine, lăsându-se pe vine în momentul în care a ajuns în fața mea. 

— Cine ești, drăguță? 

Prezența sa malefică mă făcea să tremur. Privirea lui întunecată îmi tăia pur și simplu răsuflarea, intimidându-mă. Era foarte frumos. Pe scurt: Un înger transformat în demon. Văzuse că nu aveam de gând să-i răspund la întrebare, așa că și-a rotit privirea prin cameră. 

Taehyung a dat ironic din mână, ca să-i atragă atenția asupra lui. 

— În sfârșit ești aici, Jimin. 

M-am uitat șocată la acel băiat. El era Jimin? 

— Ah, tu. Nenorocitul care m-a omorât. 

Unsteady → kim taehyungUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum