Mă trezesc a treia oară în același loc.Nimic nu era schimbat.Urc pe aceeași scară șubredă și observ că în locul unde era numele lui Colin roşul parcă era mult mai viu și aprind.Îmi îndrept privirea zare, poate, poate voi mai gasi ceva nou.Dar cum nu observ nimic, cobor și pornesc în cautarea luminii de data trecută.Ei bine, nici pe aceasta nu o mai vedeam niciunde.
Un vânticel începu să bată.Mă uitam în sus și-n jos, în dreapta și-n stânga.Crengile nu se mișcau nici de data aceasta, dar...văd în depărtare, pe una din crengi, cele mai lungi crengi de altfel, ceva . Îmi părea a fi o frunză. O frunză verde.
,, Ce ciudat " îmi spun și mă încrunt ușor.Nu mai era o altă scară care să ma ajute să înaintez mai departe.Îmi mijesc ochii mai bime ca sa fiu sigura de ceea ce vedeam.
,, Da, cu siguranță e o frunză" zic, dar nu fac nimic, nu mai aveam ce face de altfel.
În secunda doi,o licărire îmi tăie calea.
,, Lumina! " exclam și uit de frunză și de toate întrebările față de ea, încât mă arunc de pe cea mai apropiată creangă şi mă lovesc puțin la picior când ajung jos.Totuşi,când urmaresc lumina, ceva se întâmplă. Niște bubuituri, niște spărturi se aud peste tot, pe mine încetinindu-mă total.Încerc dingreu să ignor acele sunete asurzitoare și după ceva timp ajung în sfârşit mai aproape de ceea ce voiam de la bun început.Dau să o ating, dar..aceasta disparu... complet.
➖Nu și acum! Nu! Zic foindu-mă și mă scol instantaneu.
Toate aceste vise îmi păreau a fi atât de reale!
Atât de reale ca încă mai auzeam acele bătăi și sunete chinuitoare.
➖Ce nai... Spun și văd adevărata cauza a lor.
Cineva bătea cu pietre în geam.
Mă îndrept spre el, deschizând ușor și silențios fereastra. Când vreau să văd cine îmi stricase somnul, și mai ales visul, din nou, o piatră era să mă lovească direct în cap.
Era și de așteptat. Colin stătea în fața casei cu un pumn de pietricele zâmbind ca un tâmpit.
➖Colin, ce crezi că faci? E miezul nopții, spun ușor nervoasă uitandu-mă la ceasul de la mână.
➖Începe provocarea, spuse el zambind malefic.
➖Ce?! Maine, Colin! Lăsa-mă cu prostiile tale la ora asta, zic și vreau să închid geamul, dar îl aud pe deșteptul de jos făcând ca o găină, enervându-mă și mai tare.
➖Termină!
➖Oprește-mă! Clarifică el făcându-mi cu ochiul.
➖Ești de groază! Așteaptă-mă! Vin imediat.
Îmi iau repede doar un hanorac pe mine și niște pantaloni de trening la întâmplare.
Cobor cât mai silențios scările și iau cheia, încuind ușa când ies.
Colin mă privii victorios.
➖Eşti tâmpit?Dacă trezeai toată casa să fi văzut atunci scandal!
➖Dacă, continua el fără nici pic de panică.
➖Ok, acum te vei duce direct acasă și te vei culca și vom relua maine, pe timp de zi!
Ajunsesem să țip în șoaptă.Nu că-i ciudat?
➖Nu, nu, nu, mă contrazisese acesta imediat.Tu acum, în acest moment îți vei începe provocarea.Dacă nu voiai să o accepți trebuia să-mi zici din prima că-ți e frică.
Işi ridică sprâncenele și dă să se întoarcă să plece, dar îl opresc.
➖Of, bine! Şi care e mirobolanta provocare?
Sper că nu o să regret alegerea făcută.
➖Urmează-mă, spuse el schițând un zâmbet larg și o lua la dreapta, cu mine după el.
