Mesajele

38 0 0
                                    

      Aterizasem în același loc.Mă apropii încet de copac și observ că a apărut ceva nou.O scară. Era rezemată de câteva crengi.Mă urc cu grijă și văd un nou simbol, unul colorat.Era singura nuanță de culoare pigmentată cu excepția albului și a negrului.Forma pe care a luat-o simbolul roşu este o inimă, iar aceasta stă lângă un nume:Colin.Era la fel cu cel pe care l-a schițat el azi pe copia acestui uriaș.Zâmbesc fără să vreau și mă uit să văd dacă și alte simboluri s-au schimbat.Nu.,, De ce? "Nu apuc să inspectez mai mult că se aud niște tunete si fulgere ce-mi dădeau fiori.Sunetele produse de acestea mă speriau, altercațiile fenomenelor bizare putând oricând să mă nimerească.
       Când fulgerul aproape mă nimeri în față, în locul unde a ochit, o lumină  rămăsese intactă, ca mai apoi dunga albă să se miște și să o ia în direcția opusă mie.Voiam să ajung la ea.Cobor repede scara șubredă și alerg spre lumina misterioasă.Atât de aproape...Poc! Nu mai era!,,Nuuu!"

      ➖Nu din nou! Nu!strig și mă foiesc încontinuu.

     Mă trezesc.Era 4 dimineața.Afară era o furtună năprasnică şi ucigătoare.

     Închid geamul care se deschisese între timp şi încerc să mă culc la loc, dar nu mai puteam adormi oricât de mult îmi doream să continui acel vis.

     Tuna și fulgera fără oprire, producând un zgomot infernal.

     Stau pe vârful patului ascultând ploaia.Ploaia aceea...așa de tristă care anunță tristețea îngerilor îndurerați.

   ,, Oare eu aveam un înger? "Mă întreb și o lacrimă mi se prelinge pe față. ,, Eu nu știu să iubesc.Sunt o persoană fără suflet, deci nu am un înger. " Concluzionez eu și îmi sterg lacrima de mai devreme.

    Acum stăteam întinsă , privind tavanul alb, atât de simplu, ca mine și uit cu totul de gândurile de mai devreme.

    Astfel se facu repede șapte, ora la care Miranda si Donald plecau la muncă. Deschid încet ușa și cobor scările.

    ➖Scumpo, cum se face că te-ai trezit atât de devreme? Întrebă Miranda veselă, în timp ce se aranja.

    ➖Nu știu.

   Mint ca să nu îmi puna tot felul de întrebări și să mă înnebunească.

   Îmi pregătesc masa și mănânc cereale cu lapte alături de Donald, Miranda fiind prea ocupată cu machiajul ei perfect și exclusivist.

   După ce amândoi plecară de acasă,observ că încă mai ploua.Mă plictiseam teribil, trebuia să-mi ocup timpul cu ceva.În secunda doi, îmi iau telefonul.Nu aveam chef de candy crush sau alte jocuri stupide, aveam chef să vorbesc cu cineva. Intru în agenda telefonică și mă uit la persoanele din contacte.Nu erau multe, telefonul îmi fusese dat acum câteva luni, iar cum eu nu sunt o persoană atât de sociabilă, aveam doar cinci numere în telefon:Miranda, Donald, mătușa Suzie, unchiul Seth, chiar dacă nu erau cu adevarat rudele mele, vin destul de des prin casă și mi-au spus să le zic astefel, și nu în ultimul rând, Colin.

     Da...aleg să-i dau mesaj lui Colin, surprinzător, nu?

      ,, Bună! '' Tastez eu pe micul ecran al telefonului.

  Spre surprinderea mea,îmi raspunde foarte repede. Oare cum de era treaz și el?

      ,, Hei! "

      ,, Ce faci? "

      ,, Mă uitam cum plouă.Voiam să merg la locul nostru secret. "

   Tocmai a numit acea zonă ,, locul nostru secret".
 
      ,, Nu știu când se va opri. "

   Și eu voiam să merg.Mai ales după ce mi-am continuat visul.A fost așa ciudat.

   Într-un fel voiam să merg acolo să stau cu el.Mă distrasem prea tare ieri.

   Cu toate că doar peste o săptămână începe școala, iar eu nu am făcut nimic,îmi dă emoții mari.Mă macină gândul că ar trebui să încep, dar îl alung o dată ce-mi aud telul vibrând,în semn că am nouă notificare.
  
    Era un mesaj nou de la Colin.Un zâmbet scurt îmi apăru pe buze.

      ,, Ai chef de o provocare? " Mă întrebă el direct.

      ,, Ce fel de provocare? " Îi răspund eu cu o altă întrebare.

      ,, Ai să vezi dacă o accepți. "

      ,, Păi spune-mi în ce constă această provocare. "

      ,, Nu. "

      ,, Cum nu? "

      ,, Nu. "

  Mă termina băiatul ăsta.
  
      ,, Zi! Te rog! "

      ,, Accepți? "

  Nu voiam să par o laşă...ce fel de părere și-ar face despre mine?
 
      ,, Of! Da, accept. "

      ,, Bine. "
 
      ,, Bine? "

   Innebunesc!

       ,, Da. "

       ,, Care e provocarea? " Intreb exasperată. Poate mă punea să mănânc mâncarea pisicii.

       ,, Ai să vezi. "

   Doamne!

       ,, Când? "

       ,, Când o să vină momentul potrivit, nu e destul de clar? "

   Îmi dădeam palme.

       ,, Ok! "

  Îmi arunc telefonul pe canapeaua din living și aprind televizorul.

  Aleg să mă uit la o comedie romantică. Îmi place să râd de cupluri.Bine, la final se termină cu pupături și chestii, dar na, până atunci mă distrez.

   Şi uite așa se facuse ora doua.Nici nu știu când a trecut timpul ăsta, vazusem doar patru filme de genul acesta, dar nu mă săturasem.

   ,,Am chef de un serial." Gândesc eu și-mi iau laptop-ul în brațe căutând un nou serial .

    Găsisem unul pe placul meu, ajungând să mă uit la șapte episoade consecutiv. Îl începeam și pe următorul, dar aud ușa deschizându-se, pe ea intrând veseli cuplul Martin.

        ―Salutare! Le zic eu și închid laptop-ul pentru a nu vedea că am stat toată ziua.

        ―Ce ai facut azi? Mă întrebă Donald, descălțându-se și intrând în casă, urmat de Miranda.

        ―Ăm...multe.

   Lungeam atât de mult cuvintele,că nici eu nu m-aş fi crezut.

   Spre fericirea mea, Donald primi un telefon și sunt scutită de mai multe explicații.

    Urc repede în camera mea fără a mă observa cineva.

    Restul serii doar am stat, relaxându-mă total până am adormit.
   
 
 
  
   
  

   

   
  

Inima Mea-ViseleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum