Bonnie

28 0 0
                                    

       Ca de fiecare dată, eu stăteam mică în fața giganticului copac,privind și căutând orice detaliu nou care putea să apară.Se pare că simbolurile nu s-au schimbat,dar se mai afla ceva greu de nesesizat .La baza trunchiului un morman de frunze mari colorate stăteau împrăștiate uniform, exact ca și în cel în care aterizasem azi.
       Urc ușor pe aceeași scară veche,fiind cu ochii în patru pentru a nu aluneca și cădea.Cu grijă,mai întâi mă asigur că aș ateriza unde trebuie și mă arunc, plonjând direct in frunzele tomnatice.De data aceea fusese chiat distractiv.
       Mă scutur încetișor pe hainele albe pigmentate cu negru,cand văd o siluetă albă în depărtare.
      Alerg către ea mai repede ca de obicei,vrând serios să văd cine era.Nu putea fi totul perfect.Încep niște bubuituri repetate asurzitoare și necontrolate care mă fac să încetinesc și să mă dezichilibrez.Doar peste câteva minute acestea încetară, dar era prea târziu.Pur și simplu nu o mai vedeam.
      ,, Unde a dispărut ?"

    Unde ești? Nu! Vin-o înapoi!Strigam eu în somn.

    ➖Courtney! Scularea!

      Deschid ochii destul speriată,mai mult pentru că-l văd pe Donald care dă cu o lingură într-un pahar pentru a mă trezi, sau mai bine zis,pentru a-mi întrerupe visul.

    ➖Ce e ?! Spun și dau să mă culc la loc, punându-mă pe partea opusă lui.

    ➖E ora 2.Trebuie să te trezești. În plus, a venit Bonnie pe la noi, mă anunță cu o simplitate în glas de mă scotea din minți.

     Îmi deschid larg ochii și mă ridic din pat, uitandu-mă la el cu dispreț.

    ➖De ce ai invitat-o?! Știi că n-o suport pe fata vecinului!

    ➖Oh! Te comporți ca un copil.Bonnie e o fată drăguță și amabilă.Ne-a adus și prajituri, îmi facu cu ochiul la ultima afirmație pentru că știe cât de mult ador eu prajiturile.

    ➖Hmm! Bine, m-ai convins, cobor imediat.

     Donald părăsi încăperea, lăsându-mă să mă gândesc în ce să mă schimb.

     Într-un final am ales un tricou alb-negru și niște blugi negrii, cu șosete albe.

     Bonnie aștepta în living.

   ➖Bună! O salut din politețe când văd privirea aspră a Mirandei în semn de ,, Poartă-te frumos cu ea ".

   ➖O! Hei!Nu te-am vazut.

   ➖Mda...am observat.

   ➖Vrei să mergem să ne plimbăm? Mă întrebă ea foarte veselă.

   ➖Da...sigur.Pe unde vrei?

   ➖Ce zici de parcul de lângă grădina cu orhidei?

   ➖Sigur, să mergem.

     Ea se îmbracă și încalță foarte repede și ieși pe ușă,așteptându-mă afară.

     Eu mai rămân puțin pentru a-i promite Mirandei că o să încerc să mă port frumos.

     Ne plimbăm puțin timp în care nici una dintre noi nu spusese nimic.

   ➖De ce nu mă placi? Sparse ea tăcerea, uitându-se insistent la mine.

   ➖Cine a zis că nu te plac...?

     Încercam să par convingătoare, dar nu prea îmi iese.

   ➖Oh! Te rog! Se vede de la o poștă, susţinu ea sfidătoare.

     Voiam la început să o contrazic,să o fac să creadă că n-o urăsc,dar ce rost avea, oricum mă va bombarda cu tot felul de întrebări stupide.

   ➖Bine,recunosc.Nu te prea agreez.Pe nimeni de altfel,nu te simții prost.

   ➖Dar ce ți-am făcut?

     Eram sigură ca o să regret că i-am zis adevărul.Urăsc să mi se pună întrebări.

    Se oprește din mers și se uită la mine cu o față de ,,Ai face bine să ai un argument bun!''.

    Mă opresc și eu,dar încerc să nu deschid un subiect cam serios și aleg să inventez ceva.

     ➖Ăm..nu-mi place grupul tău de prieteni.

      Altă idee nu mi-a venit pe moment.

     ➖Dar ce au prietenii mei?

     ➖Ce-ți pasă atât de mult dacă te plac sau nu?

     ➖Nu s-a mai întâmplat să nu mă placă cineva până acum.În plus,nu te cred deloc la faza cu prietenii.

     ➖Crezi ce vrei.

     ➖Te-am deranjat cu ceva?Îmi pare rău dacă da,o să încerc să remediez situația.Doar să-mi zici ce am facut.

      Părea sinceră,mult prea sinceră.

     ➖Poți să încetezi?O întreb deja enervându-mă complet.

     ➖Ce ?Nu am făcut nimic,se apără bruneta surprinsă.

     ➖Ba da!Mereu ești atât de drăguță cu toată lumea,mereu sari în ajutorul oamenilor,ești numai într-un zâmbet,eşti prea bună.Ai o familie de vis,care te iubește,niște prieteni care mereu îți sunt alături, ai o viață perfectă!Exclam fără să mă mai pot abține.

       Rămăsese mută.

     ➖Nu e perfectă,ai mei sunt plecați tot timpul, iar când sunt acasă ba au treabă, ba nu ies cu prietenii lor,iar prietenii...ei bine...ei se fac în timp.Îți garantez că ai presupus greșit,nu e perfectă,spuse ea într-un final.

    ➖Uite,hai să o luăm de la început,ce zici?Continua ea,zâmbind slab.

      Stau să mă gândesc câteva secunde,dar nu voiam să-i spun nu, până la urmă poate chiar aveam nevoie de o prietenă şi aleg să accept propunerea ei.

     Poate chiar o judecasem greşit, dar asta nu înseamnă că suntem gata BFF și am încredere deplină în ea.Nici pe departe, dar așa cum a zis și Bonnie, prietenii se fac în timp.Cine știe? Poate ăsta va fi începutul unei prietenii frumoase.

     Trecem pe langă grădina cu orhidei a domnului Moris discutând tot felul de prostii despre viață.

     Acasă ajungem după vreo doua ore de pălăvrăgit și mă îndrept spre bucătărie pentru a lua prăjiturile.
Nu erau.Unde erau?!

     ➖ Unde îmi sunt prajiturileeee! Țip și îi caut pe vinovați.

       Când mă văd Donald și Miranda, fac ochii mari și dau să o ia la sănătoasă pe scări. Dar nu îmi vor scăpa.

    ➖Veniți înapoi! Strig după ei și din fericire urc mai repede ca ei și mă așez în fața lor, dând din piciorul drept, în semn că așteptam niște explicații.

    ➖Oh! Bună, Courtney, dragă! Ce mai faci? Te-ai distrat? Spuse Miranda încercând să schimbe subiectul dur din familie.

    ➖Unde sunt prăjiturele?! Repet eu de data aceasta uitandu-mă spre Donald.

    ➖Ah! Păi vezi tu, e o poveste tare amuzantă, răspunse acesta și se uita în stânga și în dreapta.
Omul acesta încerca să scape!

   ➖Nu zău! Mi-ar face plăcere să o ascult.

   ➖Miranda le-a mâncat! Exclamă el arătând cu degetul acuzator spre Miranda care mărise ochii.

   ➖Ba nu! Tu ai fost! Ripostă ea și îl privi încruntându-se ușor.

     Păcat că li se citea amuzamentul pe fețele lor de bufoni.Se comportau ca un cuplu de 20 de ani.

   ➖Îmi sunteți datoriiiii!!! Strig catre ei râzând, nu mă puteam abține la ce stadiu am ajuns să fim.
      Mă întorc pe vârfuri și dau să intru in cameră, când îi aud spunând un ,, Și noi te iubiiiim! " și pufnesc zgomotos.

      ,, Ce oameni! " Îmi spun în gând și râd fără să mă pot abține.

    Nu trecu mult până să mă ia somnul.Chiar voiam să mai dorm, mai ales că încă mai eram obosită după noaptea precedentă.

Inima Mea-ViseleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum