Deja începusem să mă obișnuiesc cu acest loc.Mă îndrept repede spre scara, pe care o urc cu mai multă ușurință, și văd că roșul de la inima lui Colin s-a accentuat, dar nu înțeleg de ce.Începusem să-l urăsc chiar.Nu voiam, dar așa era cel mai bine, să-l uit poate.Cât despre Bonnie, inima ei frântă era gravată adânc în copac și se putea vedea foarte clar.
Pentru a coborî mai ușor, aleg să mă arunc în grămada de frunze, iar lângă ea se afla țâşnitoarea din parc.
,, Visul acesta devine tot mai ciudat"Îmi spun când observ că asta nu era tot.
Pe ea era scris ,, B&C " , ceea cem-a făcut să mă enervez, întorcăndu-mă cu spatele și pornind spre ceva ce încă nici eu nu știam ce.
,, Da! O să caut persoana misterioasă! Mă hotărăsc eu și încep să strig ca o nebună prin locul aparent pustiu.
Dar după miile de încercări zadarnice, o sclipire îmi tăie calea.Mă întorc grăbită să nu o pierd, dar din neatenție o scap din ochi peste puțin timp.Între timp am ajuns din nou în apropierea copacului gigant, iar la baza lui stătea exact pe cine cautam! Nici nu știu de ce nu m-am uitat mai bine! Am alergat cu viteza luminii catre ea, în timp ce o strigam să se arate, să văd cine e.Normal că nu a fost așa cum voiam eu, ea trebuind să fugă ca de ciumă de mine.
Dar, dar...ea se întoarse ! Se întoarse spre mine! Acum nu se mai mișca, stătea pe loc, dar era totuși atât de departe...O lumină atât de puternică ieși parcă din ea, iar eu sunt nevoită să-mi acopăr ochii.
-Ah! Ochii mei! Țip ca arsă și mă trezesc instantaneu. Lumina soarelui îmi batea în geam.
Mă ridic fără efort din pat și trag draperiile.
Ușa se deachide, iar pe ea intră Donald cu o tavă plină cu fursecuri.
-Bună, Courtney! Nu-i așa că este o dimineață foarte frumoasă?Mă întâmpină el cu un zâmbet șarmant.
-Mda, cam prea bună, zic eu sarcastică și îmi dau ochii peste cap.
-Trebuie să profităm din plin de ea pentru ca a anunțat la știri că azi va fi ultima zi călduroasă până să se termine sezonul de vară.
-Busu a spus asta?
Nu mă puteam abține și schitez fără să vreau un zâmbet in colțul gurii.
-Da, a zis, mă aprobă el fără nici o reținere, dar i se putea citi amuzamentul in vorbire.
-Așa și?
-Așa că vom merge la o plimbare! Toți trei.Tu, eu și Miranda.Va fi minunat! Spuse el parcă deja imaginându-şi ieșirea perfectă în familie.
-O să zic pas, spun fără remușcări și mă pun înapoi în pat, prefăcându-mă că nu mai pot de somn.
-Ba o să vi.Azi esti de fix un an în casa aceasta și am vrea să sărbătorim. Însemni mult pentru noi.Te rog!
Oh!Da!Azi suntem în 19 august 2017...Nu știu când a trecut timpul atât de repede. Acum un an cei doi m-au adoptat, m-au scos din mizeria aia de loc.
- Of! Bine! O sa vin.Îl anunț și observ imediat cum buzele sale i se arcuiră într-un zâmbet sincer și fericit.
➖ Mă bucur! Te așteptăm jos.Vom merge la Brux, restaurantul tău preferat.
➖ O să fiu gata imediat, îl anunț în timp ce îi iau tava cu prăjiturele și o pun cu grijă pe noptiera verde deschis.
Nici nu știu când a trecut timpul ăsta atât de repede.Mai ieri stăteam cu cele opt colege de cameră într-o încăpere de toată jena.Ei bine, acum totul era diferit:am camera mea, una spațioasă chiar și pe care nu o împart cu nimeni.
