În mrejele iubirii

Prolog

Soarele părea să apună lăsând totul în beznă. La fereastra lui Joséphine, încă se vedeau lumini aprinse.

Tânăra se pregătea de zor. Avea să participe la primul său bal. Era extrem de emoţionată. Chiar dacă avea 23 de ani, nu îşi făcuse simţită prezenţa în societate, deoarece aşteptase ca sora ei să aibă o vârstă potrivită.Ingrid era timidă şi retrasă, iar ea voia să aibă grijă de ea. Acum era pregătită să se prezinte în societate. Avea emoţii pentru ea, dar mai mult pentru Ingrid, ştia cât de timidă e şi îi era frică să nu fugă şi să o lase cu ochii în soare. Ipotetic vorbind, căci afară era noapte.

O dată ce îşi îmbrăcă rochia de un roz pal, însoţitoarea sa îi legă corsetul cu o panglică fină. Comandase această rochie special pentru bal de la una dintre cele mai cele mai celebre case de modă. Apoi îşi prinse părul. Hotărâse să îl prindă într-un coc îngrijit la spate, deorece ar fi fost indecent din partea unei domnişoare să se prezinte cu părul despletit şi nu că ar fi ţinut ea foarte mult la aceste reguli, dar ştia că prima impresie contează şi voia să facă o impresie bună, doar aşa avea să se căsătorească într-o familie bună cu un soţ iubitor.

Zâmbi la gândul acesta. Îşi doarea cu ardoare să fie tratată ca o prințesă şi nu era vorba că acasă nu era tratată astfel, dar avea nevoie de prinţul ei. De mică visase că se va îndragosti de un bărbat înalt, brunet şi cu ochii albaştri. Ar fi fost o combinaţie fatală pentru ea. Mereu se întreba oare cum îşi va da seama că s-a îndrăgostit? Avea să simtă fluturi în stomac? Cum era de fapt acea dragoste? Dulce, se gândi ea. Abia aştepta să se îndrăgostească de unul dintre domnii de la bal, era cu totul nerăbdătoare, dar un lucru nu ştia, că dragostea nu e atât de uşoară cum credea ea.

Îşi luă un lănţişor simplu de aur încrustat cu diamante. Trebuia să pară simplă, dar elegantă, nu voia să pară banală nicidecum. Era nehotărâtă în privinţa pantofilor. Nu ştia dacă să aleagă o pereche roz, cu toc sau o pereche crem,cu toc, dar în dată o întrebă pe Mia, care se plimbă printre cele două perechi, iar apoi puse lăbuţa pe pereche crem. Joséphine zâmbi mulţumită. Ştiuse că avea să facă alegerea cea bună. Luă perechea de pantofi şi o încalţă, apoi îşi luă rămas bun de la pisicuţă, care toarse când Joséphine o mângâie. 

Aceasta zâmbi şi se mai privi o dată în oglindă. Nu voia să fie ipocrită, dar se considera foarte frumoasă, iar asta era adevărat. Buzele îi roşi, pline şi părul de abanos făceau o combinaţie care putea vrăji orice bărbat, iar ochii de ambră parcă puteau să treacă prin inima cuiva.

Avea să fie cea mai bună seară a ei.

***
David privi cu regret pământurile unde copilărise. Strânse balustrada în mâinile sale. Nu voia să îşi părăsească pământurile natale, dar voia să progreseze, iar o altă ţară îi oferea alte posibilităţi. Ar fi privit altfel dacă ar face şcoala la Londra, toţi l-ar admira, dar nu putea să îşi părăsească părinţii şi surorile atât de uşor. Ştia că mama sa se va topi de dor, dar trebuia să îşi termine studiile, iar apoi avea să fie iar alături de ei.

Le dădu răgaz câteva luni să îşi ia adio de la el şi să se acomodeze cu gândul că va pleca. Ştia că e crud, dar era pentru binele lui.

Răsuflă nervos aerul rece. Îi promise lui Joséphine că le va însoţi la bal, dar nu avea niciun chef acum. Voia doar să se odihnească, dar trebuia să îi facă pe plac mofturoasei. Oftă adânc. Avea să îi simtă lipsa foarte mult.

Dar nu trebuia să se gândească la asta. Se gândi că dacă tot avea să fie obligat să meargă la acel bal, măcar avea să îşi revadă prietenii şi cine ştie, poate găsea vreo domnişoară dornică să îi încălzească aşternuturile cât va mai rămâne la Paris.

Chiar și plictisit,se îngrijora pentru felul cum arăta.Își puse o cămașă albă și își luă o pereche de pantaloni verde închis și un sacou de aceeași culoare,cu modele aurii.Se privi o clipă în oglindă,apoi ieși în hol.

***

Fata cu bucle aurii se privea în oglindă de aproape un sfert de ceas. Nu îi venea să creadă că era ea. Poate nu îşi făcuse timp vreodată să se privească în oglindă, dar arăta surprinzător de bine. Părul blond îi era făcut bucle şi prins într-un coc, iar câteva şuviţe îi erau desprinse pentru a-i încadra faţa în formă de inimă. Obraji îi erau îmbujoraţi, iar ochii îi sclipeau. Avea mari emoţii. Îi era teamă să nu o dezamăgească pe mama sau pe sora ei. Îi era teamă să nu spună ceva greşit sau să facă un ceva nelalocul lui. Numai la gândul că ar putea să se impiedice cu pantofii cu toc, i se înmuiau picioarele. Ar fi vrut în acel moment să fugă la tatăl ei şi să îi ceară să o scape de această povară, dar nu putea. Sora ei aşteptase doi ani ca ea să poată participa la bal,nu avea să o dezamăgească acum.

Trebuia doar să stea în spatele ei şi să se facă nevăzută, iar dacă vreun domn avea să îi vorbească, avea să se eschiveze şi să fugă pe terasă. Acesta era un plan perfect,avea să îi facă pe plac lui Josephine,dar și să scape fără vreo inviteție.

Trase aer în piept şi se ridică de pe scaun. Asta are să fie o noapte lungă, îşi spuse oftând în gând.

Nici nu îşi imagina ce o aştepta.

N/a

Până la urmă m-am hotărât să scriu și volumul doi.Acesta e un scurt prolog,voi posta curând și primult capitol.Sper să vă placă.

Voi face o precizare,toți sunt copiii lui Jolanne și Adrian.

La media e David.