În mrejele iubirii

Declaraţia de amor

Zorile o găsiră pe Maria în bucătărie, gătind de zor. Jolanne şi Adrian împlineau 23 de ani de căsnicie şi organizau un bal, iar totul trebuia pregătit în cel mai mic detaliu. Maria se afla sub atenta supraveghere a Lucreciei, care cunoştea foarte bine tot ce trebuia pregătit. Lucra pentru ei de douăzeci şi trei de ani şi învăţase tot ce trebuie făcut pentru a-i mulţumi. Pentru Jolanne şi Adrian, trebuia să pregătească un tort mare, cu ciocolată. Pentru răsfăţata familiei, Jossie, va pregăti coşuleţe cu zmeură, desertul ei favorit. Pentru David, va cumpăra cel mai bun rom şi va face friptură de porc, iar pentru mezina familiei, va face aranjamente cu crini imperiali şi trandafiri din cei mai frumoşi. Totul trebuia să fie impecabil. Angajaseră şi câţiva chelneri pentru eveniment, chiar şi o orchestră. Sala trebuia lustruită, iar mâncarea pregătită. Era mult de lucru, iar Maria deja se simţea extenuată, nu înţelegea de ce nu mai chemaseră ajutoarele, Lucrecia credea că se descurcă singură cu tot.

-Mai ornează prăjiturile, iar apoi poţi merge să lustruieşti sala de bal. În curând, vor veni cu aranjamentele şi chelnerii. O înştiinţă Lucrecia în timp ce amesteca într-o oală. Maria aprobă şi începu să aşeze pe fiecare prăjitură zmeură. Arătau delicios şi Maria aproape că saliva pe ele de poftă. Lucrecia nu ii permise să ia nici măcar o îmbucatură. Muncise atât, iar acum murea de foame şi treaba nu era gata.

Termină cu ornatul, apoi luă o găleată, pe care o umpu cu apă, şi o cârpă. Sala era imensă. Îi va lua cel puţin trei ore să o cureţe toată. În încăpere era extrem de cald, deja transpirase în rochia albă cu dungi albastre şi fundiţe. Părul şi-l prinse în coadă, doar bretonul îi era întins pe fruntea-i transpirată. Oftă îndelung şi se apucă de treabă fără să mai piardă o secundă.

Ingrid îşi aranjă încă o dată rochia roz din crep, apoi intră în superba grădină. Cesar o aştepta, ca în ultima săptămână, aşezat la masă alături de două căni cu ceai şi de data aceasta, cu prăjitură cu lămâie.

-Bună dimineaţa, frumoasă domniţă! O salută el şi se ridică pentru a-i săruta mâna, acoperită de materialul fin al mănuşilor.

-Bună dimineaţa, bunule domn! Salută şi ea binevoitoare. El îi trase scaunul, iar ea se aşeză şi mulţumi cum se cuvine. Şi? Ai terminat tabloul? Întrebă ea în timp ce sorbi din ceaiul de mentă.

-Da, vino să îl vezi. Îi răspunde, apoi se îndreaptă spre suportul, pe care e aşezat tabloul acoperit de o bucată de material. Doreşti să faci tu onorurile? O întrebă pe Ingrid, iar aceasta fu de acord. Prinse colţul materialului şi îl dădu jos, descoperind tabloul, care întruchipa o pajişte la apus. Ingrid rămase mută de uimire în faţa culorilor calde care se contopeau şi formau amurgul.

-E superb! Mulţumesc mult! Spuse ea sincer continuând să privească pictura.

-Mă bucur că îţi place! A fost plăcerea mea. Îi răspunse el.

-Cât costă? Întrebă ea şi îşi luă săculeţul, în care avea pregătită plata. Ştia cât de apreciată e arta în zilele acestea şi era sigură că un tablou ca cel din faţa ei nu era deloc ieftin.

-Pentru tine, nimic. Îi spuse el şi se apropie atât de mult încât Ingrid simţi că rămâne fără aer, dar se stăpâni şi continuă:

-Fi serios, lasă-mă să îl plătesc. Îi spuse şi vru să își desfacă săculeţul, dar mâna lui o opri.

-Cea mai bună plată a fost zâmbetul tău, nu am nevoie de altceva. Îi şopti el şi îi aranjă o şuviţă după ureche îmbătându-se cu parfumul ei sublim. În plus, e un cadou pentru părinţii tăi. Spuse zăpăcit de aroma ei şi se retrase puţin. Ea roşi ruşinată.