În mrejele iubirii

Revelație

Mic rezumat al capitolelor anterioare: Jolanne și Adrian pleacă în vacanță, iar David găsește în asta prilejul perfect pentru a o lua pe Maria cu el la vânătoare. David are un accident și își pierde conștiința, iar el și Maria sunt primiți in gazda de niște străini. Cesar o învață pe Ingrid sa picteze. Sebastian vine sa o viziteze pe Maria, dar descoperă trist ca aceasta nu era acasă. Josephine, care tocmai își pierduse pisica, este Consolată de Sebastian.

-Deci e bine? Se năpusti Jossephine asupra doctorului imediat ce ieși pe ușă. Acesta își aranjă haina și o privi pe sub ochelari.

-Da, are o entorsă și de aceea nu și-a putut mișca piciorul. Are nevoie de câteva zile de odihnă, voi reveni peste trei zile. Ea răsuflă ușurată și se grăbi să trecă pe lângă el să intre în odaia, unde se odihnea fratele său.

-O scuzați. Lucrecia, poți te rog să îl conduci pe domn? Interveni Ingrid amabilă.

-Desigur, pe aici. Se oferi Lucrecia și alături de medic, coborî pe scări. Indgrid intră și ea în odaie.  Jossie stătea pe scaunul de lângă David.

-Ești bine? Întrebă Ingrid și se așeză pe marginea patului.

-Da. Îi răspunse David zâmbind, iar ea se aplecă să îl sărute pe frunte. El continua să privească prin ușa deschisă sperând să o vadă pe Maria, care nu îi vorbise mai deloc de când se trezise. Hedvig a fost foarte amabil să îi aducă până acasă, iar pe drum, ea nu a scos nicio vorbă, îl mai întreba cum se simte sau dacă stă comod, doar atât. Până și capul și-l ținea plecat în fața lui.

-Ne-ai speriat foarte tare, știi? Îi spuse Jossie amuzată și se așeză în dreapta sa îmbrățișându-i mijlocul.

-Dar bine că ești bine. Adăugă Ingrid și îl îmbrățișa și ea chicotind.

-Credeam că mergi la vânătoare, nu să te arunci de pe cal. Îl ironiză Jossie, iar acesta se strâmbă.

-Ei Jossie, nu-l mai necăji și tu. O certă sora sa. De ajuns că  și calul l-a abandonat. Amândouă izbucniră în râs și David se bosumflă.

-Dar câtă veselie. Se auzi glasul lui Sebastian din pragul ușii.

-Bine că ai venit, prietene, salvează-mă de ele. Îl imploră David spre amuzamentul fetelor.

-Mă tem că nu îmi e cu putință să te iau de aici, dar uite, ți-am adus niște flori. Zâmbi șarmant și scoase de la spate un buchet de lalele roșii, ceea ce le făcu pe fete să râdă mai tare.

Lângă el apăru și Maria cu părul prins într-un coc răvășit. Se citea pe chipul ei oboseala, dar putea fi liniștită că el este bine. Era atât de îngrijorată încât nu putea scoate nici măcar un cuvânt. Sebastian, văzând-o, îi prinse mâna și i-o sărută, apoi îi sărută ambii obraji și îi înmână buchetul de flori.

-Mă bucur că ești bine. Îi spuse, iar ea se rușină și mulțumi timidă afișând un zâmbet mic. Jossie îi privi cu ochii mijiți. Ieri el a fost atât de galant cu ea, iar acum se întoarce la o servitoare. Ce avea ea mai bun? Jossie se considera mult mai frumoasă, Maria parcă nici nu avea viață în ea, iar șoldurile ei erau mai bine definite și sânii mai plini. Fierbea de nervi văzându-i ca un cuplu fericit, văzându-l că se comportă așa cu ea. Ce nu ar fi dat să fie în locul ei! Să fie și ea alintată și să primească flori.

Nici David nu vedea prea bine relația asta dintre ei. Parcă prea repede se îndrăgostiseră. Cu el, nici că schimbase două vorbe, iar acum, când era prezent Sebastian, prințul din povești, îi zâmbea și se roșea. Nici acum nu uitase cum trupurile lor ostenite și înfierbântate erau lipite, era aproape adormit, dar își putea aminti finețea pielii ei și mirosul îmbietor. Acum el era cel care îi strângea mâna și o săruta. Ar fi vrut să îi poată săruta buzele și să o mai poată îmbrățișa ca în seara de dinainte.