- Noi suntem niște rătăcitori. Ne-am pierdut într-o lumea a nimănui și tot ce facem e să alergăm în jurul cozii, precum câinii. N-avem unde să ne ascundem de ceea ce va urma, dar totuși nu ne oprim.
- Eu ce sunt? Întrebă ea curioasă și gata, gata să înceapă să plângă. El o privi cu autoritate, ca un stăpân peste slugile lui, cu toate că era doar un biet rătăcitor.
Se apropie de ea lundu-i finuț mâna într-a lui și-o privi în ochii ei de-un albastru-gri. Ea începuse să tremure la atingerea lui.
- Tu ești cea care va fi sacrificată.
e o prostie știu.
