- Hei Wan. Îi șopti ea când ajunse lângă urechia lui.
- Hei Saya. Îi răspunse el plictisit.
- Ce ai pățit? Păru ea îngrijorată.
- Am înnebunit, asta am pățit. Am ajuns în mintea ta, în care mă simt gol și pustiu. Vreau acasă, Saya. Zise el cu lacrimi în ochi, suspinând.
- N-ai înnebunit, dragule. Toți vreți acasă. Nu eu te-am obligat să vi aici. Tu ai vrut. Mi-ai zis că mă iubești și eu nu te-am lăsat să mori. Explică ea.
- Nu înțeleg. Cum adică? Își șterse repede lacrimile.
- Nu plânge. În lumea reală ești în comă, atâta timp cât stai aici, arătă ea cu mâinile, vei trăi. Mi-ai promis. Zise ea suspinând.
- Saya... Ce ți-am promis? Saya, stai. Țipă el.
- Mi-ai promis. Se auzi ca un ecou când fata se evaporă.
