Impactul Vol. I din seria "M-am Nenorocit" || PUBLICATĂ

3. E aceeași puștoaică.

CAPITOLUL 3

"E aceeași puștoaică."

Devon Black

„Deși Hades Tate a reușit să-și câștige titlul de campion mondial la categoria semi-grea, criticii sustin că întoarcerea lui în ring nu va mai mai avea loc, cel puțin nu prea curând, având în vedere modul în care a încheiat meciul din New York.  Asmar el-Nasser a fost cel care i-a rupt trei coaste boxerului favorit în ring, acesta fiind luat pe targă la final.Medicii sustin că recuperarea boxerului va fi una extrem de dificilă. Să fie ăsta oare sfârșitul carierei lui Hades Tate, repetându-se astfel istoria bunicului său?"

Am scrâșnit din dinți, apoi am închis televizorul.

        Futu-i!

Canalele de sport vorbeau doar despre accidentarea mea, criticii susțineau că după o asemenea întâmplare era aproape imposibil să mă întorc în ring și să îmi mențin succesul, impresarul meu și-a luat tălpășița după ce medicii i-au spus cât de gravă a fost accidentarea, iar părinții mei continuau să îmi dea telefoane, insistând să revin în firma lor afurisită. Bunicul era ca un leu în cușcă, încercând să apară la toate emisiunile, precizând cu tărie că aveam să revin în forță și că ăsta nu era nicidecum sfârșitul meu, iar eu eram la un pas de a mă arunca de pe o clădire.

Deși, Asmar el-Nasser a încercat tot meciul să mă omoare, nu să câștige, cumva, tot am reușit să câștig meciul, în ciuda loviturii sale. Probabil injecția cu adrenalină pe care am făcut-o înainte a fost cea care m-a salvat, căci în momentul loviturii nu am simțit nimic atât de puternic, abia după ce l-am luat prin surprindere cu o ultimă lovitură, am căzut ca secerat la pământ, cu respirația sacadată.

Probabil cariera mea a murit în seara aceea, deși încercam să neg cu vehemență.                                                                                                                                                    

         Era un rahat să îmi permit să cred că atunci când aveam să mă întorc, aveam să fiu la fel. Eram ca o legumă nenorocită care nu putea efectua mișcări mult prea bruște. Am avut ruptură de coaste și probabil lucrurile ar fi stat cu mult mai simplu, dacă un vârf ascuțit al unei coaste nu mi-ar fi atins splina.

Aveam întreg trunchiul înfașurat într-un bandaj alb pentru a-mi sustine zona și eram nevoit să iau analgezice ca să pot să adorm dracului. Mi-am petrecut trei săptămâni într-un spital privat din Las Vegas, iar atunci când m-au externat am luat decizia de a mă întoarce în Detroit.

În Las Vegas paparazzi erau peste tot, încercând să îmi pună  întrebări tot mai stupide. Dispariția mea subită din lumina reflectoarele a stârnit controverse. Erau aproape siguri că am renunțat și i-aș fi contrazis cu statornicie, dar nici măcar eu nu eram atât de sigur de ce avea să urmeze.

Lexi a privit meciul live transmis pe un canal de sport și nu voiam să știu ce a fost în sufletul ei când m-a văzut pe jos, aproape de leșin, scăpând un urlet încărcat de durere. Ea a fost cea care mi-a propus să mă întorc, spunând că și ea avea nevoie de mine, mai ales după ce Devon a fost închisă pentru tâlhărie. I-am înghițit rahatul și am fost aproape să fac un infarct când am dat ochii cu scorpia aia afurisită.

Devon Black era un pericol pentru sora mea. Era o puștoaică impertinentă, care nu a avut nici cea mai mică ambiție pentru a-și depăși condiția. S-a învârtit în același cerc vicios, sfârșind de peste zeci de ori în arest, iar asta nu era o exagerare, ci o certitudine, pentru că eu am fost idiotul care i-a trimis bani lui Lexi pentru a o scoate pe cauțiune.