Capitolul 5

16 5 1
                                    

      Nu mai suportam sa raman acolo. Aveam nevoie de civilizatie.  Voiam  sa scriu. Voiam  sa citesc...Aveam nevoie de Alex. Aveam nevoie de mama. Imi iubesc familia de maimute. O iubesc pe Talula. Il iubesc pe Aly. Le iubesc pe Spikey si Alexis, dar nu mai suport. Mi-e dor de mirosul dulce al prajiturii mamei. Mi-e dor de serile petrecute impreuna. Vreau sa stau din nou la masa cu ea. Nu mai pot manca fructe , frunze si scoarta de copac. Mi-e dor de supa  de gaina a mamei mele.
        Inca am blana  de jaguar pe mine. I-am facut niste gauri cu dintii pe unde mi-am bagat mainile si capul. Nu am nevoie de pantofi. Sunt sigura ca atunci  cand Dumnezeu a creat primii oameni , nu le-a facut pantofi. E foartse mangaietor sa calci  pe pietrele fierbinti cu talpa goala. Acolo era cald, nu am nevoie de ceva gros pe mine. Blana de jaguar era groasa ,dar parca ma izola si imi tinea racoare.
      Pe jos erau multe obiecte ascutite. M-am obisnuit sa sar dintr-un copac in altul . 
Am gasit intr-o zi pe jos un ac. L-am luat si m-am gandit ca imi va fi de folos. In aceeasi zi , tata a gasit jaguarul impuscat de vanator. I-am tras parul. Am luat trei fire din parul meu lung si le-am introdus in ac. Am cusut pielea ramasa ai am facut un fel de sticla sin acelea vechi  incare am pus apa . Apa pusa in ,,sticla" ne-a tinut doua saptamani si ca sa o caram plina de la raul Limpopo pana acasa am tinut toti de ea. Raul de au de obisnuiam sa be apa a secat. De aceea luat apa de al Limpopo . Incetul cu incetul am le-am  invatat pe maimute maniere. Ele nu tipau, se spalau, mancau din farfurii facute din scoarta de Baobab . Viata incepea sa fie interesanta.
       Le-am vorbit maimutelor despre Dumnezeu , despre cum cred oamenii ca au aparut din maimute. Ele au inceput sa rada cu lacrimi , si mai ca n-au plans de la atata ras.
      Imi si imaginam maimutele mele  fiind emoji-uri ca astea 👇👇👇 si purtand flori pe cap.
     In fiecare seara le spuneam o poveste sau le spuneam ce am facut eu , peripetii de ale mele.
     Nici odata nu am crezut ca voi ajunge aici, cu niste maimute.

     Nici odata nu am crezut ca voi ajunge aici, cu niste maimute

Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.

Life StoryUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum