Lore

3. Întâlnire?!

"Esti penibilă...." zice el, eu mă sperii puțin auzind aceste cuvinte "...Intr-un  sens bun! " Eu mă liniștesc.  Rade zgomotos "Trebuie sa te obișnuiești cu expresiile de aici blondo! Nu mai ești în Londra!"

Ne bem liniștiți cafelele. După ce terminam îi dau mesaj mamei ca sunt cu un prieten. Ii zic ca merg singura la tuns. Ea acceptă

"Unde vrei sa mergem acum?" Zice entuziasmat

"Eu trebuie sa merg la tuns " zic eu, el se întristează, apoi rade puțin alături de mine.

"Mergem impreuna, oricum am o prietena care tunde foarte bine în mall-ul asta. Te va tunde foarte fain!"

"Ai prietene peste tot?" Spun eu, el da din cap zâmbitor. Rad puțin de expresia de pe fata lui și zic sa mergem

*

Am ajuns la acea coafeza pe care o tot lauda Dean. Avea vreo 30 de ani și avea un par de toate culorile. Nu stiam daca sa plec sau sa am încredere în Dean, dar tipa mă speria

"Amanda, puștoaica vrea o tunsoare! Zice el așezându-se pe un scaun ca și cum ar fi la el acasă

Femeia se uita la mine zâmbind,  imi examinează parul apoi îmi odorna sa mă așez cu o voce foarte groasa.

Ea își pune mâinile prin parul meu și apoi își ia uneltele

"Nu mă întrebați ce fel de tunsoare vreau?" Spun iar ea se încrunta

"Taci!" Zice ea

Era ciudat! Nu am mai văzut o astfel de coafeza și un astfel de stil de tunde. M-am enervat când am văzut ca nu mă întreabă cum vreau sa mă tund. Sper ca nu fac o alegere greșită

*

După ceva timp, tunsoarea era gata. Mă uit în oglinda ca și cum as fi o alta persoană. Defapt eram. Noua Lore!!

"Multumim Amanda! Cu ce iti sunt dator? " zice el

"Vreau sa vii mâine la prânz aici!"zice cu o voce așa răgușita, încât nu ti-ai da seama ca e o fata

"Bine, sa mergem Lore!" El mă surprinde. ..ma gandeam ca voi plăti o suma imensa pentru minunatul meu par . Vreau sa deschid gura dar nu știu ce za zic.

Mergeam prin mall uitandu-ne la vitrine. El râdea de fiecare chestie găsită de fete pe acolo....lenjerie...costume de baie... sutiene la reducere.... tot felul de chestii. Făcea niște glumea foarte simpatice. Era un copil în haine de adult.

La un moment dat ne oprim la un restaurant. Am zis ca nu îmi este foame, iar el a zis ca trebuie sa ia ceva. Acel restaurant era gol. Nici măcar pic de client pe acolo.

Dean se duce în bucatarie, acolo mulți oameni plângeau. Nu stiam ce se întâmplă, dar am citit de pe fata lui Dean ca el știe.

O femeie îmbrăcată în haine de bucătar îl vede și îl ia în brațe.

"Oh!! Dean! Ce tragédie pe capul nostru!" Zice plângând și mai tare.

"O sa fie bine Maggie!" Zice el...încercând sa fie puternic

Nu înțelegeam chiar nimic, Dean după ce ia o scrisoare de la un băiat, mă ia de mana și ne îndreptăm spre ieșire.

"Pari foarte speriata micuto! " spune.  Cum sa nu par? Nu înțeleg absolut nimic

"Ce...? De ce...?" Nu pot sa spun nimic

"Am vrut sa fie o plimbare distractiva și draguta, nu stiam ca sunt așa sentimentalisti." Zice el incruntandu-se.

"Ce s-a intamplat? " se încrunta și mai tare. "E ok dacă nu vrei sa zici" îmi las capul în pământ,  el se uita puțin un jur

"A murit cineva drag pentru ei" spune

"Doar pentru ei? Nu e drag și pentru tine?" Zic. ..se încrunta iar. As fi vrut sa nu îi mai pun atâtea întrebări

"Nu" răspunde sec. Nu mai zice nimic un timp. Ii dau mesaj mamei ca mă întorc singura acasă.  Ea îmi pune tot feluri de întrebări dar le ignor

"Cred ca mai bine plec! Îmi pare rău că ti-am stricat buna dispoziție! " el mă trage de mânecă.

"Tu nu ai făcut nimic blondo!"zice el încercând sa râdă,  dar nu îi iese. "Te duc eu acasa dacă vrei!"

"Bine" Ii zâmbesc . Mă gândesc dacă zâmbetul meu are același efect pentru el ca zâmbetul lui pentru mine.

Mergem în parcare. Dean se oprește în fata unei mașini roșii foarte frumoase. El îmi deschide portiera ca un galant ce e el și eu râd puțin. Evident ca rade și el, mai mereu e vesel

"Și unde va duc ,frumoasa domnisoara?" Spune prefacandu-se ca nu stie unde stau. Rad puțin apoi mă gândesc la un răspuns amuzant

"La tine acasă,  doar stau la un gard distanță!" Rade apoi pornește mașină

"Cum de cunoști atâtea persoane în mall-ul ăsta?  Stai mult pe aici?"

"E mall-ul tatălui meu!" Spune neluandu-si ochii de la drum

"Aa. .. de aia toți Îți zâmbesc! " el râde puțin

*

Ajungem în fata casei lui. Eu mă dau repede jos din mașină foarte nerăbdătoare pentru ceva ce nu știu încă.

"Intrați? " face semn spre casa lui

"Mă scuzi bunule domn, dar mama ma așteaptă de vreo 3 ore!" Zâmbesc eu

"3 ore am stat împreună? Waw! Cred ca te cunosc de o viață " radem amândoi. Eu îmi iau rămas bun și mă îndrept spre casa mea cu multe pungi de cumpărături

Intru în casa cu un zâmbet pe buze și strig tare "am ajuns!" . Așa obișnuiam sa fac la vechea casa, vreau sa păstrez tradiția

"Scumpo! Arăți minunat!" Zice mama vazandu-ma

Ii zâmbesc apoi urc la mine în cameră. Mă întind pe pat și mă gândesc la el. Ce zi minunata am avut!

Îmi aud telefonul făcând acel sunet când primesc un mesaj. Mă uit și mă uimesc când văd mesajul

"Bună, sunt Dean! Nu intreba de unde am numărul tău! :))"

Rad puțin și îi răspund

"Nici nu vreau sa știu! Cine știe în ce belea mă bagi! :))"

"N-am încălcat nici o lege, fi calma! :))"

Zâmbesc foarte tare, nu stiam ce sa mai zic. Conversația noastră să se termine așa? Imediat mai primesc un mesaj de la el.

"Vrei sa ne vedem mâine? " Eu țopăi de fericire , mama aude râsetele din camera mea și vine sa vadă dacă am pățit ceva

"Ce ai Lore?" Zâmbește larg...cred ca știe ca e vorba de un băiat

"Nimic mama!" Zâmbesc și o dau afară din camera, ea nu mai zice nimic

Ii răspund imediat :

"Mâine...cam cand?"

"După ce vei termina orele,vin sa te iau! Îmi trimiți mesaj!"

"Atunci ne vedem mâine ;) "

Eram super încântată. Practic va fi a doua noastră întâlnire