Lore

4. Ana Austin

A doua zi mă trezesc de dimineață pentru a mă aranja. Trebuie sa fiu perfecta în ziua asta, mai ales ca mă întâlnesc cu Dean.

Mă holbez un timp la noua mea uniforma....! Sincer nu arata rau! Dar mie nu îmi sta bine cu uniforma. Din păcate e obligatorie.

Mă îmbrac repede, mă machiez subtil, imi împletesc parul spic și ....sunt gata

Cobor pentru micul dejun.

Mama mi-a facut clătite. Eram foarte emoționată ca sa mănânc, dar totuși am mâncat 2.

Mama îmi zici ca sunt foarte frumoasa și îmi sta bine în uniforma asta, dar o ignor. Voi crede asta când o voi auzi de la Dean.

Imediat plec spre stație, unde vine autobuzul sa mă ia ca sa mă duca în închisoarea mea pana voi termina liceul. În stație erau 3 fete și 4 băieți. 2 fete aveau uniforma ca a mea ,ceea ce înseamnă ca și ele merg în același drum cu mine. Una din ele mă observa și se apropie de mine

"Tu ești noua?" Zice ea zâmbitoare.

"Da" Ii răspund zambindu-i.

"Waw ce bine! Sa știi ca liceul nostru nu e așa rau precum pare, o sa iti placă! " spune apoi se întoarce la ceilalți. Fata care nu era îmbrăcată în uniforma se uita insistent la mine. Mă examina cu toate privirile.

Băieții stăteau pe bancă, nici măcar nu s-au uitat la mine. Măcar știu ca nu voi avea probleme cu baietii.

Imediat vine autobuzul. Mă urc în el alături de ceilalți. Fata care mă examina...roșcata o sa ii zic...s-a dus lângă o fata în uniforma ca mine. Iar cea cu care am vorbim s-a pus lângă mine.

"Eu sunt Ambar" îmi întinde mana. Bella ar trebuii sa învețe de la ea

"Lore!" Zic eu

"Cred ca te-am mai văzut! " sta puțin pe gânduri "Ah da...tu trebuie sa fi fata care sta în casa din fata casei mele. Fata care a fost văzută cu Dean Austin" spune entuziasmata

"Dap...eu sunt" zic rușinata. ..nici eu nu stiu de ce

"Nu pot sa cred! Abea te-ai mutat aici și deja te dai pe lângă Dean?" Are o expresie pe fata pe care nici eu nu imi dau seama cum sa o explic. Nu îmi dau seama dacă e ura sau mirare

"Ne-am ciocnit la mall-ul tatălui lui! S-a oferit sa mă aducă acasă pentru ca suntem vecini!" Mint eu

"Ah.." spune uitandu-se pe geam

Autobuzul oprește la o alta stație. O fata cu parul pana la umeri (îi stătea foarte fain) a intrat în el.

"Cine e?" Zic eu

"Ana...Este sora lui Dean" atunci fac ochii mari. Cate surori are Dean? Sau e una și aceeași persoana,doar ca s-a tuns? Despre ea vorbea Bella?

"De ce nu a luat-o autobuzul de la stația de unde ne-a luat și pe noi? Era cea mai aproape de casa ei" Întreb eu. ..uneori vreau sa mă opresc din a pune atâtea întrebări

"Din câte știu s-a certat cu familia ei. Sta la o prietena. Maggie parcă o cheamă." Maggie...bucătăreasa?

Nu mai zic nimic un timp. Roșcata se uita din ce în ce mai mult la mine. Mă cam enervează . O intreb pe Ambar cine e..

"Este....fosta surorii mele" Eu încerc sa par neutra la auzul acestor cuvinte. Ea începe sa râdă. "Nu....glumesc! E fosta lui Dean. Adica asa ne tot zice ea,ca e fosta lui. Sincer nu am vrut niciodată sa știu dacă chiar au fost împreună. Stiu ca ea încă se tine după el"

Ajungem la școală. Intru în liceu cu un sentiment de teama. Atrag multe priviri,unele zâmbitoare, altele nu. Merg alături de Ambar pana la secretariat ca sa îmi iau orarul și cifrul de la dulap.

Aveam un orar destul de încărcat, nu cred ca mă voi descurca. Din fericire azi am doar 6 ore. În alte zile am 7,8 ore.

Prima ora o aveam de matematica. Niciodată nu mi-a plăcut matematica. M-am dus în spatele clasei. Acolo stătea Ana. M-am așezat lângă ea după ce am intrebat-o dacă pot. Era chiar drăguță.

"Buna" spun întinzând mâna. Ea îmi răspunde cu o fata neutra. Una de "nu-mi pasa ca existi" combinată cu "Buna si tie"

Intra profesorul. Era foarte urât și bătrân. Nu îi striga pe nimeni după prenume, doar după nume....si eu nu stiu inca ce nume o sa folosesc...Al mamei sau al tatei?

Tocmai ascultase o fata...ii spunea Strix. ...dar din auzite...si de la copiii care îi șopteau... o chema Mira

"Jos Strix... scapi cu un 7!" Zice morocănosul. "Ia sa mai vedem pe cine mai ascultam! Austin! Te-ai întors la scoala copila?"

Ana se ridică cu o fata ofticata. Nu ii raspunde, dar se încrunta la întrebarea lui.

"Nu vrei sa vorbești nu? Bine...poate cu catalogul vorbești! Zi-mi și mie cât e radical din 108?" Întrebarea asta pana și eu o stiam. I-a dat în întrebare destul de simpla pe lângă întrebările Mirei.

Erau vreo 5 elevi care îi șopteau, ea nu voia sa răspundă. Pana și profesorul de la catedra auzi ce spuneau.

"ANA!" striga el supărat. I-a zis pe prenume. Ce surpriza!! "Stai jos Ana Austin!! Nu știu ce vei face semestrul acesta,dacă ai scăpat în celălalt! Corigenta scrie pe tine!" Notează ceva într-o agenda ...nu scrie nimic în catalog, ceea ce alți profesori i-ar pune 2. "Eleva noua! Spune tu!"

Eu mă ridic speriată. Stiam răspunsul dar voiam sa vad daca sunt elevi care sa îmi șoptească. Nimeni nu mi-a zis nimic. Nici măcar nu s-au uitat la mine.

"6 radical din 3" spun. El dă afirmativ din cap, după îmi face semn sa mă așez.

Imediat suna clopoțelul. Uite așa a trecut toată ziua. Nu am mai avut ore comune cu Ana în ziua aceea. O vedeam doar pe hol suparata și singură.

La sfârșitul orelor i-am dat mesaj lui Dean ca am iesit din școală. El mi-a zis sa îl aștept în curte. Asta am și făcut.

Ana în momentul ăla trecuse pe lângă mine, eu merg după ea.

"Bună! " spun zâmbitoare

"....Mm. ..hei!" Nu s-a uitat la mine. Avea ochii în pământ ca și cum i-ar părea rău de ceva.

"Sunt colega cea noua! Nu am avut ocazia sa mă prezint! Eu sunt...." zic eu dar mă întrerupe repede

"Uite ce e! Eu nu vreau sa am prieteni! Nici măcar cunoștințe! Așa ca dacă mi-ai spune numele tău ar fi o pierdere de timp! Nu ai vrea sa fi în preajma mea! Du-te și fă-ti prieteni la fel de drăguți ca tine!" Spune apoi se întoarce cu spatele și face câțiva pași, dar merg după ea și o opresc iar.

"Stai! De ce ești așa? Voiam doar sa fiu draguta cu tine pentru ca suntem vecine!" Zic eu

"Și pentru ca te intalnesti cu fratele meu, da stiu ce vrei sa faci! Vrei sa te dai bine pe lângă mine ca sa îi dau vorbe dulci lui Dean! Le-am zis la toate fetele care au fost în locul tău ca eu nu sunt o jucărie cu care te poți juca în așa fel ca sa îl câștigi pe fratele meu! Lasa-ma!" Iar vrea sa plece. ..o opresc. Ceea ce a zis m-a rănit intr-un fel

"Ce tot zici? Nu! Nu mă întâlnesc cu fratele tău! Suntem doar vecini! Nu vreau sa mă folosesc de tine! Speram ca putem fi prietene! Nu vreau ca sa îl am pe Dean pentru mine! Nici nu îl cunosc!" În acel moment masina lui Dean intra în parcarea liceului și el iese din mașină. Mă așteapta acolo, eu nu stiam ce sa mai zic. Ana pleacă de lângă mine după ce se încrunta.

Ce moment Dean!