Troublemaker | z.m | postez foarte rar

Capitolul 3

Am marit pasul pana la scarile rulante. Le-am urcat in graba, pana am ajuns la primul etaj. Mergeam de-a lungul balustradei de metal, rece si putin patate de sange. Ma uitam atenta in fiecare parte, pana cand atentia mea a fost distrasa de un zgomot, venit dintr-un magazin cu haine Prada. Tipic teroristilor.

Am incarcat pistolul, dupa care am intrat in magazin. Am inspirat dupa care am expirat usor, incercand sa ma calmez. Am deschis usa larg si repede, ridicand mana dreapta, in care tineam pistolul, indreptandu-l spre nimeni. 

M-am uitat in stanga mea, iar acolo era o gorila imbracat in negru, cu o burta imensa, de parca era insarcinat si cu parul carunt, iar pe arcada ochiului stang avea un craniu tatuat. Era cam suspicios, nu se misca deloc.

Mi-am mutat repede privirea spre dreapta, dupa care am observat un barbat, dar putin mai slab si mai inalt decat celalalt. Si el statea nemiscat, uitandu-se in fata.

Am auzit o tuse fortata venind despre cineva care statea pe scaunul negru din piele, dupa un birou de lemn vechi. Acesta s-a intors, scotand un scartait ascutit. Pe scaun am vazut o silueta de barbat bine sculptat. Avea o geaca de piele neagra, iar dedesubt avea un tricou alb, care ii scotea in evidenta patratelele. Pe mana stanga am observat multe tatuaje, al naibii de interesante. Parul lui era aranjat, dar totusi putin ciufulit, cu o suvita blonda impresionanta. Privirea lui era patrunzatoare, iar ochii caprui de faceau sa te topesti. Avea buzele carnoase, de un rosu pal, intredeschise, formand un zambet putin pervers si malefic, probabil dupa ce ma vazuse cum eram imbracata. 

Si-a arcuit spatele apoi a rupt tacerea.

— Mai ai putin si salivezi, spune chicotind.

Ce chicot dragut. Ca o melodie...

Pacat ca e un criminal. Un criminal perfect.

— Nu vrei sa vii sa iei loc ? ma intreba acesta. Stii, nu sunt un om rau.

—  Si vrei sa te cred ? am spus.

— Oh, scuza-ma. Sunt nepoliticos, nu m-am prezentat, a spus ridicandu-se si venind spre mine. Eu sunt Zayn Malik. Probabil ai auzit de mine, imi zambi intinzandu-mi mana.

— Nepoliticos e cam putin spus. Ai omorat cam toti oamenii care se aflau in mall si tu spui ca esti nepoliticos ? Politia din Philadelphia e in fata cladirii. Preda-te mai bine, am spus strangand pistolul mai tare.

 — Scumpo, nu mi-e frica.

Urasc cand mi se spune " scumpo ". Dar el a spus asta intr-un mod care ma facuse sa simt niste fulgere in corpul meu.

— Tot nu mi-ai spus cum te cheama, zambind pervers.

Le facu semn din cap, gorilelor sa plece din camera, lasandu-ne singuri. Sa fii singura cu un criminal in serie, nu e prea bine. 

 — Ai de gand sa stai muta ? chicoti. Ia loc, spune in timp ce luase un scaun cu o mana, si il pozitionase in fata biroului.

M-am dus spre scaun si m-am asezat, nelasand arma de fier jos.

— Putem discuta ca oamenii normali, stii ? spune punand mana pe bratul meu. Bratul cu care tineam arma strans. 

Mi-am lasat mana moale, lasandu-l sa imi ia pistolul. Ce se intampla cu mine ? 

A luat arma, punand-o in spatele buzunarului blugilor sai mulati. 

— Acum putem discuta, a spus rasufland usurat.

M-am incruntat putin, apoi i-am vorbit.

— De ce faci asta ? am intrebat.

— Asta e meseria mea, frumoaso, spune muscandu-si buza de jos apoi analizandu-mi formele. Din asta traiesc, a adaugat.

— Mai bine te predai. Sentinta iti va fi scurtata.

— Erm, nu prea cred. 12 bombe care au distrus cladiri intregi, peste 10.000 de persoane ucise, trafic de droguri si organe, plus masini furate si evaziune fiscala, spunand fara nicio retinere. As fi condamnat pe viata.

 Atatea infractiuni. Ar merita o celula la puscarie, dar nu. El sta cu mine, inchis intr-un mall care poate exploda oricand.

S-a intors pe calcaie, apoi s-a indreptat spre scaun. S-a asezat pe el dupa care mi-a spus, cu un zambet pervers.

  — Spre deosebire de bomba pe care am activat-o, tu le intreci pe toate, baby.

- Se pare ca domnul Malik are chef de nebunii. Eu nu sunt una dintre curvele tale de sters pe jos, spun sprijinandu-mi palmele de masa. Nu cred ca ai vrea sa putrezesti in inchisoare, zic in timp ce schitez un zambet .

— Asta e o provocare ?

— Posibil.

— Stii ca te pot aveam, nu ?

— S-o vad si pe asta, pufnesc. Eu m-am carat de aici.

— Ah,ah, ah, spune agitandu-si degetul in aer. Crezi ca te-as lasa sa pleci cu mana goala, fara vreun cadou, mai special ? 

— Ce fel de cadou ? O grenada, ca sa ti-o bag pe gat ?

— Defapt, ma refeream la asta.

Iar in momentul ala a scos o telecomanda cenusie, cu cateva butoane verzi, iar in mijloc, un buton rosu, mai mare decat celelalte. 

— Ai un 1 minut la dispozitie, spune apasand butonul.

La naiba ! Cladirea a fost activata si eu aveam un minut la dispozitie. 

— Nu e ultima oara cand ne vom mai vedea, te asigur. Ti-am promis ca vei fi a mea.

Cuvintele lui m-au scarbit.

Am deschis usa si am luat-o la fuga spre scarile rulante. M-am oprit cateva secunde pentru a-mi scoate tocurile din picioare, fiindca nu vroiam sa imi rup gatul, dupa care sa explodez. Mi-am luat tocurile in mana, apoi am coborat scarile in graba, spre iesire. Am marit viteza. Il vedeam pe Harry prin usa de sticla ; ma privea panicat. Nu stia ce se intampla. Am impins usa si am luat distanta cat mai mare de mall. Harry si Isabelle au venit spre mine sa vada de ce am luat-o la fuga. Harry m-a luat in brate pentru a ma calma. 

— Ce s-a intamplat inauntru ? spune Isabelle.

— Va povestesc mai tarziu, acum trebuie sa luam metri de cladire. Acum ! am ordonat.

Harry a tipat cat l-au tinut plamanii un " Indepartati-va ! ". Zece secunde le-au fost de-ajuns oamenilor, dar destul cat pentru explozia cladirii.

— Tu stii ce ingrijorat am fost ?! imi spune Harry exasperat.

Eu nu i-am raspuns, m-am afundat mai tare in pieptul lui, iar mainile sare puternice s-au strans mai tare de talia mea.

— Cine era cel care a facut asta ? intreba Isabelle.

—  Zayn. Zayn Malik, i-am raspuns.

Ce s-a intamplat cu el ?

ok, imi pare foarte rau daca nu v-a placut capitolul. pa.