Troublemaker | z.m | postez foarte rar

Capitolul 5

Imi pare rau de greseli si va jur ca urmatorul capitol din carte va fi mult mai lung decat asta. Scuze daca sunt greseli. Personal, ma gandeam sa fac si o a doua carte, evident, dupa ce o voi termina pe asta si inca cateva. Daca va place ideea, spuneti in comentarii parerile voastre pentru ca ele nseamna mult pentru mine. Scuze din nou ca capitolul asta e asa de scyrt, dar nu am avut prea mult timp caci o sa dau test la mate, romaa si fizica maine si e greu. :))) enjoy & ly. ❤❤❤❤

Niciodata nu fusesem genul ala de fata care sa iubeasca adrenalina. Dar meseria mea ma obliga sa fac anumite lucruri. Inainte sa ma mut din Coreea, ii spusesem mamei ca vroiam sa ajung profesoara de dand. Asta imi doream extrem de mult. Mama imi spusese ca meseria de profesoara de dans nu imi poate asigura viitorul, dar am zis ca macar sa incerc, sa vad daca am macar potential. Mi-am cumparat un bilet de avion spre Londra, dupa care dusa am fost.

Timp de cateva nopti, am avut numai cosmaruri cu ea. Mereu ma gandeam la faptul va am parasit-o, la fel cum tata facuse cand eram mica. Upa tpate sacrificiile pe care le-a facut pentru mine, iar eu i-am rasplatit, punand mii de kilometri intre noi. Nici macar nu am sunat-o sa o intreb daca se descurca.

Am tinut seama de sfatul mamei si nu mi-am urmat visul de a fi profesoara de dans, ci am devenit detectiv aici. Dupa ce tata ne-a parasit, am vazut-o ca sufera. Chiar daca nu o vedeam plangand sau altelr, eu stiam ca avea nevoie de sprijin. El ne-a lasat cu datorii si nici macar nu a mai trecut pe la noi sa vada daca macar mai traim. De aceea, gandidu-ma la trecutul meu, m-am hotarat sa ajung politista, ca sa ii pot ajuta pe oamemii care chiar au nevoie de protectie impotriva oamenilor rai.

Ca tot veni vorba de oameni rai, ziua de optsprezece ianuarie doua mii zece imi
ramasese stampilata in memorie. Nu auzisem de Zayn Malik pana atunci, desi e destul dr cunoscut in celelalte tari pentru faptele facute. Uram ziua aceea in care facusem cubostiinta cu unul dintre cei mai periculosi oameni de pe aceasta planeta. Cand eram in cladire si vedeam zecile de suflete nevinovate ma facuse sa ma gandesc mai bine la ce era in stare omul asta. Vroiam sa ii ajut, dar cum sa fac asta daca?

Dupa ce ii vazusem fata , credeam ca era un inger decazut, dar defapt era un diavol ascuns sub chipul unui inger. Colegii de munca imi zicea ca facuse crime ingrozitoare si macabre, de care probabil si Jack Spintecatorul ar fi fost mandru. Ochii lui cafenii care te faceau sa te pierzi in ei erau doar un alt "dar" pe care il primise. Impresia mea despre el era faptul ca ii placea sa fie dominantul, sa aibe totul sub control, sa stapaneasca - fapt ceea ce demonstra. Toti se temeau de el. Felul in care ma privea si cuvintele pe care le rosti, ma facuse sa ma cutremur.

- Hyuna? aud o voce care zice in timp ce imi zgaltaise umarul usor, trezindu-ma din sirul de ganduri. Tresar usor si realizez ca eram la sectie, uitandu-ma pe cazierul lui Zayn. Ma intorc cu fata si il vad pe Harry. Ii zaresc ochii verzi obositi, iar buclele usor negre ii cadeau peste frunte. E tarziu, continua el.

Arunc o privire la ceasul asezat la vreun metru si jumatate distanta de locul la carema aflam. Ceasul indica ora unu si patruzeci si patru. Statusem aici cam in jur de doua ore.

- E in regula, ii raspund pe un ton obosit.

- Nu, nu e. Esti extenuata. Te duc acasa, propune Harry.

- In niciun caz, ramai aici. Esti in tura de noapte si nu poti pleca de aici.

- Poti dormi pe canapeaua din biroul meu, adauga el.

- Harry am zis nu si nu ramane, bine?

-Mmbine, isi daduse ochii peste cap. Doar ai grija.

- O sa am, ii spun apoi ma ridic de pe scaun si imi iau si geaca. Dau sa plec, dar Harry ma prinde de incheietura.

- Intai sa pleci, trebuie sa vorbim ceva, replica el cu o voce ragusita.