Mă regāsesc în tine

Capitolul 3

   
           Trag de tivul rochiei mele crem în jos pentru a mă putea urca în taxi,îi dau soferului bacnotele pentru a porni la drum.Clacxoanele rasuna din cinci în cinci metri impreuna cu o înjuratura data de taximetrist,ma uit uimita la el,insa el nu ma baga în sema doar se uita încruntat la coada din fata semaforului.Alaturi de mine în taxi este un domn,cu un costum negru asortat cu camasa si paltalonii,tine în mana foarte strans o cafea si soarbe cate o gura din cand în cand,parca plictisit.

         Are niste hartii care le cerceteaza cu foarte mare atenție,semnand ceva tot la patru pagini.Nu pare a fi grabit sau agitat,pare foarte liniştit,tot la  doua minute trimite cate un mesaj,probabil la o secretara de la firma lui sau logodnicei lui.Cobor înaintea lui si ajung la firma domnului Styles,o cladire înalta de vreo douazeci si patru de etaje.Gandul ca seful meu o sa fie barbatul care participat la accidentul din club ma cutremură,imi golesc mintea si pornesc spre recepţia firmei.În fata îmi apare o reciepționista,dupa fata ei pare dezinteresata la ce vreau sa-i spun,priveste in calculator insistent dupa care îsi muta privirea searbãd spre mine.

                ---Ce doreşti?întreba un gals agasant.

                
                ---Trebuie sa am o discuţie cu domnul Styles.Îi distribui firma mea si vreau sa vad cu ce benificii se aleg angajatii mei,îi transmit repezit.

                  ---Aveți vreo programare?ma întreaba ,dandu-si ochii peste cap.

  
                   ---Nu,însa chiar am nevoie sa vorbesc deoarece nu stiu nimic în legatura cu asta,spun iritata.
   

                   ---Puteți avea o programare peste...chiar opt luni din momentul acesta,zambeşte pizmăreţ.
   
         Ingust ochii si dau din picior pentru a cauta o idee cum sa intru la acesta în birou,imi intorc privirea si dau de scarile de serviciu,ma strecor sa ma fac nevazuta si urc pe varful tocurilor pentru nu a face galagie.Incerc sa urc cat mai expeditiv,însa rochia mea îmi dă batai de cap,nu toate unicatele semnate de Leonard De Viena sunt chiar cele mai reusite.Ajung pe hol si o iau la dreapta sperand ca acolo se afla biroul acestuia.
 
           Vad o usa transparenta doar din oglindă si îmi alungesc umpic gatul sa vad daca cineva se afla acolo,insa nici urma de acesta.Intru usor in încapere,îmi invart capul prin toata camera si pot observa ca este foarte moderna,însemnand ca profiturile sunt foarte crescute.Imi întorc capul spre fereastra uriasă care îti da permisiunea sa vezi tot orasul si astept privind peisajul din fata mea.Langa mobilier se afla un tablou mic,cu doi copii,care este înramat cu un lemn destul de învechit si uzat,îl prind în maini si ma uit cu mare admiraţie la el.Era un copil inocent,nu prea pare a infractor,cel puțin nu parea.
 
       O forta puternica ma tranteşte de lemnul dur al usii,scancesc de la socul si durerea provocata dupa care deschid ochii.Doi ochi verzi smarald îmi atinteste faţa,cateva secunde nu fac nimic datorita socului imens,însa dupa ma foiesc incomod.Îsi afunda capul în scorbitura gatului meu inspirand parfumul meu de vanilie,imi aplica cateva sarutari mici pe maxilar dupa care pe în colțul gurii,în timp ce îmi mangaie coapsa.Îl îndepartez cat pot de repede însa el ramane neclintit,încep sa tremur din ce în ce mai tare,iar în gat sa mi se formeze un nod si sa-mi apara iar senzaţia de gol in stomac.Îl imping a doua oara si murmur un lasa-ma însa continua cu atingerile neadecvate.

               ---Atât de inocentă,murmurā din parul meu.Scancesc zgomotos la replica lui si îmi trag capul intr-o parte pentru a termina cu toata nebunia asta.Observa ca ma simt incomod asa ca lasa garda umpic mai jos,departandu-se,acum aflandu-ne la vreo cinci centimetri departare unul de celalalt.

                   ---Să nu vă mai apropiați în felul acela de mine,nu sunt vreo usuratică,ca să va permit aceste lucruri.Daca mai actionaţi în felul acesta,o sa rupem contractul.