Mă regāsesc în tine

Capitolul 10

 

          ADELAIDE

              Razele soarelui se strecoara timide printre crepatura perdelei albe.Imi deschid usor ochii obosita dupa seara trecuta,nu pot sa ma invinuiesc,a fost o seara destul de grea.Oftez inabusit cat sa ma aud doar eu si ma ridic din pat,am stat aproape toata noaptea treaza punandu-mi gandurile in ordine sau cel putin am incercat.Am numarat fiecare spatiu dintre placile de pe tavan crezand ca poate asa o sa ma plictisesc si o sa adorm,dar a fost totul in zadar.Imi pierd vreo cinci minute impingand colturile cearceafului arajand cat de bine pot patul.

       
           Renunt la orice program planificat pentru ziua de azi si imi fac timp pentru impachetarea bagajelor pentru maine dimineața.Am hotarat sa accept aceasta excursie deoarece poate o sa-mi elibereze gandurile,cu toate ca Harry.Niciodata nu mi-am închipuit că asa o sa fie iubire,cel putin nu m-am gândit niciodata.Chiar nu m-a interesat,am vrut doar să am o carieră bine platita si ca tot o sa vina de la sine.

     
       Esti liber,asa cum ai fost mereu.Îti plac masinile puternice,vinul vechi si buzele fragede.Mereu altele.Nu stiu ce a fost in mintea mea,de obicei sunt calculata si rationala,nu-mi place sa simt emotii pe care nu le pot controla,nu sport sa instuiesc deznodamantul dramatic cu mult inainte ca povestea sa se contureze.Dar tu mi-ai dat peste cap principiile,orgoliul,lumea intreaga.Nu m-am putut opri,era ceva in privirea ta,ca o lumina,ca o flacara decantata,o dorinta nefireasca,obraznica,o vraja pagana.

          Ma doare.Ma doare prezenta ta decat lipsa ta.Paradoxal,nu?Privirea ta ma arde,zambetul ma ameteste,iar cuvintele pe care mi le spui,dulci minciune,ma sedeaza fara mila.Esti ca un drog,pe care-l cer,îl ravnesc,il ador,dar care ma distruge lent,in culori.

         Stii ca-l iubesti cand îi cunosti parfumul pielii,molecula cu molecula.Cand adori sa îti lipesti narile de gatul lui,atunci cand doarme.Respiratia este scadata,perfecta si genele lungi.Miroase a lapte dulceag,tutun fin s-a ploaie.Soaptele sunt strivite intre perna,mana lui lenesa se odihneste pe cospsa ta.

          Timpul curge lent,cremos.Se sincronizeaza cu pulsul lui.Si tu adulmeci aerul cald al dragostei ce invaluie camera ca un abur.Atunci stii ca-l iubesti.Ei bine eu nu am trait niciuna dintre intamplarile acestea,însa stiu ca de fiecare data cand te prinvesc un gol in stomac ma apasa intr-un mod dur,insa placut.Cand ne fixam privirea cu toate ca mi-o feresc imi strapaunge inima in o mie de moduri cum nimeni altcineva nu a facut-o pana acum.Timpul parca se opreste din loc si doar noi existam,niciodata nu mi-am imaginat ca doar o singura privire poate trezi atatea sentimente intr-o persoana.Am avut nevoie doar de o privire sau un zambet pentru a trezi fluturii care se zbat inauntrul meu.A iubii inseamna sa fii fericit de ceva:fara conditii,fara prejudecati,fara asteptari.Dragostea nu pune multe intrebari deoarece daca incepem sa gandim,incepem sa ne fie frica.E o frica inexplicabila,nu poate fi exprimata prin cuvinte.

     Mi-ai tulburat inima cat si mintea intr-un zbucium de emotii.M-am scufundata intr-un abis al iubirii aterne însa ceata îmi acopera ochii pentru a te vedea si a simti ceva pentru tine