Indragostiti dintr-o minciuna (SasuSaku story)

Capitolul 3

Privirea imi era atintita spre pamant. Miscam incet leaganul. Nu indrazneam sa imi ridic privirea. Imi era prea rusine de fruntea mea cea mare. Auzeam tipetele copiilor care se jucau de-a v-ati ascunselea. Rasetele lor fericite imi provocau si mai multa tristete. O voce blanda m-a trezit din ganduri:

-Hei,de ce stai singura aici?

-Copiii rad de mine pentru ca am fruntea prea mare.

In acel moment am ridicat privirea si am intalnit doi ochi albastri care parca imi ajungeau pana in cele mai ascunse colturi ale inimii. Era un baietel ce tinea in mana o minge,cu un zambet mare.

-Eu sunt Naruto. Pe tine cum te cheama?

-E-eu sunt Sakura.

-Imi pare bine sa te cunosc,Sakura. Vrei sa te joci cu mine?

-D-da.

                ***

Acel baiat care mi-a aratat ce inseamna prietenia adevarata statea acum in bucataria mea cu mainile in aer. Pe jos erau o multime de cioburi.

-Naruto!

Atat mi-a trebuit,ca in secunda urmatoare eram in bratele celui mai bun prieten. "Imbratisarea lui e la fel ca intotdeauna. Mare si calduroasa." Dupa cateva minute ne-am retras amandoi din imbratisare.

-Sakura,imi pare bine sa te revad!

-Si mie,Naruto. Dar mai bine haide sa ne asezam si sa imi spui ce ai mai facut in tot acest timp.

-Sa nu crezi ca tu scapi. Si tu va trebui sa imi spui ce ai mai facut.

-Bine... Dar imi spui si mie ce ti-au facut paharele mele de le-ai spart?

-In legatura cu asta...

-Of,Naruto. Ai ramas la fel de neindemanatic.

Blondul rade la afirmatia mea si dupa ce m-a ajutat sa strang toate cioburile ne-am asezat in sufragerie unde am povestit ore in sir.

              ***

-Naruto Uzumaki! Coboara jos! Se uita lumea la tine! spun eu abtinandu-ma cu greu sa nu rad.

-Esti asa plictisitoare,Sakura! Haide si tu!

Ma uitam la blondul care se legana in copacul din fata mea. "Am fost de acord sa mergem in parc si uite rezultatul. Totusi,trebuie sa recunosc ca e amuzant."

-Naruto,o sa cazi!

-Nu vorbi prostii,Sakura! Aaaaa-

Intr-un moment de neatentie,Naruto a pus piciorul pe langa ramura copacului si a cazut pe jos.

-Narutooo! Hei,raspunde-mi! Esti bine?

Continuam sa il scutur si sa il plesnesc peste fata pe blondul ce statea nemiscat langa mine. Mici lacrimi au inceput sa imi apara in colturile ochiurilor. Am scos telefonul din buzunarul blugilor si eram pregatita sa sun ambulanta cand o mana mi-a prins incheietura. Am scos un tipat scurt dar am tacut imediat cand am realizat ca era mana lui Naruto si ca el mi-a facut o farsa.

-Fir-ai tu sa fii,Naruto! M-ai speriat de moarte!

-Oh Doamne,nu am vrut. spune blondul tinandu-se de burta si razand.

*Perspectiva lui Naruto*

Ma tineam de burta si radeam ca un apucat langa Sakura. Am vazut-o ridicandu-se si plecand cu pasi grabiti. Speriat,m-am ridicat si eu si am fugit in spatele ei ca s-o ajung din urma. Am prins-o de incheietura si am intors-o cu fata la mine. Pe chipul ei de inger se aflau cateva lacrimi care se prelingeau pe obrajii ei rozalii. "La dracu' cu tine,Naruto! Ai facut-o sa planga pe prietena ta din copilarie din prima zi in care v-ati revazut. Esti un geniu!"